ORZUL (Hordeum vulgare L.)

Engleza-barley;
Franceza-orge;
Germana-Gerste;
Rusa-iacimeni;
Spaniola-cebada;
Italiana-orzo.

In hrana omului se mai utilizeaza ca surogat de cafea, ca arpacas, in industria berii (in special orzoaica), in industria amidonului, dextrinei, glucozei, spirtului etc.

O larga utilizare o are orzul in hrana animalelor, ca uruiala, iar in amestec cu mazarichea, pentru obtinerea borceagului. In regiunile secetoase, unde nu reuseste ovazul, orzul il inlocuieste pe deplin.

Compozitia chimica a boabelor de orz este influentata de soiul cultivat, de conditiile pedoclimatice si tehnologia aplicata, inregistrandu-se variatii importante ale continutului de proteina si amidon.

Orzul are un continut mai mare in proteina si mai redus in amidon, decat orzoaica.

Orzoaica, utilizata in industria berii, trebuie sa aiba un continut in proteina de 8 - 12%, care se poate obtine in conditiile climatului umed si racoros, care favorizeaza acumularea amidonului, in detrimentrul proteinei.

In Cehia si Slovacia este socotit ca cel mai bun pentru bere orzul care contine 9 - 11% proteine (din substanta uscata). Obisnuit insa, limitele sunt 8 - 12%. In schimb, orzul pentru bere trebuie sa contina o cantitate cat mai mare de amidon. Un continut ridicat de amidon se realizeaza la orzul de bere intr-un climat mai racoros si umed.

Dupa cum sunt sau nu fertile, toate spiculetele, specia Hordeum vulgare (sin. H. sativum) se subimparte in convarietatea hexastichon Alaf., convarietatea distichon, Alef. convarietatea deficiens Voss, convarietatea intermedium Körn si convarietatea labile. Cele mai importante convarietati  sunt: hexastichon Alef si distichon Alef.

Hordeum vulgare - convar. hexastichon are toate cele trei spiculete de la calcaiul de rahis fertile. Se disting „orzurile cu 6 randuri" cand, din cauza densitatii mari, cele sase randuri de spiculete formeaza siruri verticale regulate si „orzuri cu 4 randuri", in aceasta grupa intrand varietatile cu spicul lax, la care spiculetele laterale de pe cele doua parti ale rahisului se suprapun mai mult sau mai putin.

Hordeum vulgare - conv. distichon are la fiecare calcai de rahis, tot trei spiculete, insa este fertil numai spiculet din mijloc. Spiculetele laterale sunt nefertile si deseori reduse doar la rudimente florale. Boabele orzului cu doua randuri se deosebesc de boabele orzului cu sase randuri.

Boabele de orz se deosebesc de cele de orzoaica dupa simetria lor si aspectul setei (penei) bazale.

La orzoaica, boabele, datorita cresterii si dezvoltarii lor liber si nestanjenite  de spiculetele sterile laterale, sunt simetrice, iar marimea lor este uniforma.

Varietatile de orz (Hordeum vulgare convarietatea hexastichon) cu spicul desirat sunt cunoscute sub denumirea de orz cu patru randuri (fig. 4.3), pentru motivul ca aspectul in sectiune este dreptunghiular, datorita comprimarii a doua randuri, din care cauza boabele sunt neuniforme (cele centrale fiind simetrice iar cele laterale asimetrice si marunte). Varietatile cu spicul compact au randurile egal distantate cu unghiul de deschidere aproape 60°, din care cauza in sectiune apar hexagonale si poarta denumirea de orz cu sase randuri.

Orzul are germinatie bipolara. Numarul de radacini embrionare este de 5 - 8. Spre deosebire de restul cerealelor are un sistem radicular mai putin dezvoltat, cu o slaba putere de solubilizare a substantelor mai greu solubile din sol.

Orzul are o capacitate mai buna de infratire decat graul, secara sau ovazul.

Infratirea dureaza 2 - 3 saptamani si se desfasoara in bune conditii la temperaturi de 8 - 12°C.

Formele de primavara necesita 10 - 15 zile cu temperaturi de 3 - 5°C.

Orzul este o planta autogama, cazurile de alogamie fiind reduse. Fecundarea are loc cand spicul se gaseste in teaca ultimei frunze (burduf).

Inflorescenta la orz este un spic, cu rahisul tenace, care are la fiecare calcai al rahisului trei spiculete uniflore.

Fructul este o cariopsa, imbracata in palee, exceptand formele golase.

Orzul de toamna - necesita parcurgerea stadiului de irovizare pentru a trece in etapa generativa.

Perioada de vegetatie este de 235 - 270 zile, din care 100 de zile reprezinta perioada activa de vegetatie.

Orzoaica de toamna are perioada de vegetatie cu circa cinci zile mai lunga decat orzul de toamna.

Orzul de primavara - nu necesita parcurgerea stadiului de iarovizare pentru a fructifica.

Perioada de vegetatie pentru orzul de primavara este de 120 zile.

Orzul „umblator" - fructifica normal, atat cand este semanat toamna, cat si primavara. Semanat toamna, realizeaza productii la nivelul orzului tipic de toamna, iar semanat in primavara, productii practic egale cu orzul de primavara.

Durata de vegetatie difera de la formele de toamna la cele de primavara si de la orz la orzoaica.

La orzul de toamna de la insamantare la recoltare sunt 235 - 260 de zile, la orzul de primavara l00 - 120 zile, la orzoaica de toamna 240 - 265 de zile, iar la cea de primavara intre 84 - ­120 de zile.

Orzul este rezistent la seceta si caldura,

Fata de sol, cultura orzului este pretentioasa, ceva mai putin pretentioasa ca orzoaica.

            Pregatirea patului germinativ se efectueaza in ziua sau preziua semanatului, prin lucrari superficiale cu combinatorul sau grapa cu discuri, astfel ca sa se realizeze suprafata nivelata curata de buruieni si afanata pe adancimea de 5 - 6 cm.

            Pentru orzul si orzoaica de primavara, care urmeaza obisnuit dupa prasitoare, se executa aratura din toamna, iar primavara se niveleaza

            Pentru semanat se foloseste numai samanta certificata din soiurile zonate; cu puritatea minima de 97%, germinatia minima de 90% si MMB cat mai mare.

             Inainte de semanat obligatoriu samanta se trateaza impotriva bolilor si a daunatorilor .

            Pentru o buna inradacinare, infratire si calire orzul are nevoie, pana la intrarea in iarna de 40 - 50 zile mai calde.

            Orzul si orzoaica de toamna se seamana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie.

            Epoca de semanat a orzului si orzoaicei de toamna este cu circa 5 zile inaintea graului (intre 15 septembrie - 10 octombrie), pentru ca plantele sa intre in iarna bine inradacinate si calite.

            Densitatea de semanat a orzului de toamna este de 450 - 500 boabe germinabile/m², pentru orzoaica de toamna 450 - 550 boabe germinabile/m², iar la orzoaica de primavara 450-500 boabe germinabile/m². Desi orzul are o infratire buna, in toamnele secetoase si cand se seamana dupa epoca optima densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m^2.

Numarul de spice dorit la recoltare este de 600 - 800/m².

            Distanta intre randuri la orz si orzoaica este de 12,5 cm

            Adancimea de semanat la orzul si orzoaica de toamna este de 3-5 cm, iar la orzoaica de primavara de 2-4 cm, in functie de textura si umiditatea solului.

                Combaterea buruienilor si bolilor se face cu aceleasi erbicide utilizate la cultura graului, dozele diminuandu-se cu 10%.

Cel mai frecvent este necesara udarea de rasarire (300 - 400 m³/ha).

Pentru o buna pastrare este necesar ca umiditatea boabelor sa nu depaseasca 14%. Procentul de boabe este de 40 - 47%.