PEPENELE VERDE - Citrullus vulgaris L.

sin Citrullus lanatus (Thlunb) Mansf.

Familia Cucurbitaceae

Pepenele verde se cultiva pentru fructele sale ajunse la maturitatea fiziologica, fiind apreciate de consumatori datorita gustului echilibrat, dulce, fin si placut. Se consuma in stare proaspata sau servesc ca materie prima in cofetarii, pentru prepararea de fructe zaharisite, jeleuri, dulceturi, sucuri etc. Pepenele verde este o planta anuala, cu o perioada de vegetatie de 90-130 zile. Are un sistem radicular puternic care patrunde in sol la 1-1,5 m, iar pe orizontala se dezvolta pana la 4-5 m.

Sistemul radicular bine dezvoltat si caracterul xerofit al frunzelor si vrejurilor, imprima plantei o rezistenta deosebita la seceta..

Tulpina este erbacee, taratoare, foarte ramificata, viguroasa, cu o lungime de 4-5 m, acoperita cu perisori cenusii.

Frunzele sunt mari, adanc sectate, cu lobi rotunjiti, acoperite cu perisori desi, argintii. La subsuoara frunzelor se formeaza florile, carceii si lastarii.

Florile sunt unisexuat monoice, uneori hermafrodite, cu predominanta florilor femele pe ramificatiile de ordin superior. Polenizarea sete alogama entomofila.

Fructul este o melonida, cu greutatea intre 2-10 kg, cu coaja de grosimi diferite, lucioasa si neteda, de culoare verde uniform sau cu diferite desene. Miezul fructului este zemos, de culoare rosie, roz, portocalie sau galbena.

Semintele sunt mari, ovoid-turtite, de culori diferite (maron, negre si nuante), ajungand la maturitatea fiziologica completa dupa 2-3 ani de la recoltare. Pepenele verde este o planta termofila, cu pretentii foarte mari fata de caldura. La temperaturi minime de 14-16 ⁰C, semintele germineaza in 21 zile, iar la cele optime de   25-30 ⁰C, in 5-6 zile. Plantele vegeteaza bine la temperaturi optime de 25-30 ⁰C. La 10-15 ⁰C procesele fiziologice din plante incetinesc, iar la 8-10 ⁰C, pe o durata mai indelungata de timp plantele pier. Oscilatiile de peste 10 ⁰C intre zi si noapte stanjenesc sau opresc vegetatia. Plantele mature  suporta bine temperaturi cu putin  peste 40 ⁰C. Fata de lumina pretentiile speciei sunt foarte mari, avand  nevoie de 1500 ore de stralucire a soarelui. La lumina insuficienta plantele sunt slab dezvoltate, florile avorteaza, productia este redusa, iar continutul in zahar scade. Pretentiile plantei fata de apa sunt mari, dar sistemul radicular puternic dezvoltat asigura nevoile pe faze de vegetatie. Aplicarea a 2-3 udari in perioada infloririi si fructificarii determina realizarea de productii mari.

Tehnologia cultivarii pepenelui verde in camp

Cultura se infiinteaza prin semanat direct in camp, iar in ultimul timp se recurge la producerea rasadurilor pentru a obtine o timpurietate a productiilor.

Rasadurile se produc in spatii cu dubla protejare sau in rasadnite calde. Semanatul se face direct in cuburi nutritive sau pe brazde de telina, in luna martie, fiind necesare 2 kg samanta/ha.

Infiintarea culturii prin semanat direct are loc intre 25.IV-10V, mecanizat cu SPC 6(8), la adancimea de 3-4 cm, folosindu-se 4-5 kg seminte, sau intre 10-15V - prin plantarea manuala sau semimecanizata  a rasadurilor.

Se infiinteaza pe teren modelat sau nemodelat, dupa schema 1 rand pe brazda inaltata si 33-44 cm intre plante pe rand. Se poate semana si manual in cuiburi, cate 2-3 seminte dupa schema 200 x 50 cm.

Lucrarile de intretinere;

-raritul la distantele stabilite pe rand, lasandu-se 1-2 plante la cuib;

-prasile mecanice si manuale numai pana in momentul cand vrejurile acopera suprafata de cultura, pentru a nu fi deranjate;

-acoperirea  vrejurilor din loc in loc cu pamant, pentru a nu fi deranjati de vant;

-aplicarea a 2-3 udari cu norme de 300 m³ apa/ha, in special in perioada infloririi si cresterii fructelor, evitandu-se udarile la inceputul vegetatiei pentru a determina dezvoltarea in profunzime a radacinilor, precum si in perioada coacerii fructelor, cand umiditatea  abundenta provoaca deprecierea lor;

-reducerea numarului de fructe pe planta la 4-5 bucati, in special la soiurile timpurii;

-combaterea bolilor si daunatorilor.

Recoltarea fructelor se face cand acestea au ajuns la maturitatea  fiziologica deplina, deoarece nu se postmatureaza. Momentul recoltarii se cunoaste dupa sunetul infundat cand fructele sunt lovite cu degetul, uscarea carcelului de la baza, locul de prindere a pedunculului de fruct este putin adancit, coaja capata un luciu caracteristic si se zgaraie usor cu unghia, iar in varful fructului se formeaza o usoara adancitura. Fructele se detaseaza de planta prin taierea pedunculului cu un cutit, fara a misca sau calca  vrejurile. Productia obtinuta ocileaza intre 25-40 t/ha.