CIRESUL

Cerasus avium L. M?nch

Fam. Rosaceae

Subfam. Prunoideae

Cultura ciresului are o mare importanta economica datorita calitatilor nutritive, posibilitatea de valorificare a fructelor in stare proaspata si conservata, dar mai ales datorita maturarii devreme a fructelor. Compozitia chimica a fructelor face ca ciresele sa fie indicate in afectiuni renale, hepatice, cardio-vasculare: 7,7-18,8% zahar total; 0,49-1,37% acizi organici; 0,06-0,39% substante pectice; vitaminele: C, B, B₂, E, provitamina A; saruri minerale de Ca, Fe, K, P; apa 75,4-89,2%; etc. (Drobota, Gh.;1993).

Specia Cerasus avium L. prezinta trei varietati din care provin actualele soiuri cultivate:

1.    varietatea silvestris, din care deriva fructele mici cu pulpa moale, sucul colorat si coacere timpurie;

2.    varietatea juliana, din care provin soiurile cu fructe mijlocii, pulpa moale si coacere timpurie sau mijlocie;

3.    varietatea duracina, cu fructe mari, pulpa tare si coacere tarzie.

Speciile genului Cerasus: Cerasus mahaleb L. (visinul turcesc); Cerasus vulgaris Mill (visinul comun); Cerasus fructicosa Pall (visinul de stepa) sunt cultivate in vederea obtinerii portaltoilor pentru ciresul cultivat.

Portaltoi

Ciresul salbatic. Are afinitate cu toate soiurile cultivate, carora le imprima vigoare mare, intrare tarzie pe rod. Pomii altoiti pe acest portaltoi sunt sensibili la excesul de apa din sol si la seceta.

Ciresul franc. Se obtine din soiurile cu coacere tarzie, locale sau Hedelfinger, Pietroase galbene D?nissen. Au aceleasi caracteristici cu ciresul salbatic.

Mahalebul. Este un portaltoi recomandat zonelor secetoase.

Portaltoi vegetativi F 12/1, Colt (Anglia); selectiile IPC-1, VV1 (Romania); mahaleb SL64 (Franta).

Ciresul este o specie heliofila, de aceea se impune ca infiintarea plantatilor sa se faca pe versanti sudici sau sud-vestici.

Florile deschise ingheata daca temperatura scade sub -2,2°C. Fructele abia legate sunt foarte sensibile la temperaturile negative.

Sistemul radicular. Arhitectura sistemului radicular este corelata cu forma de coroana si portaltoiul folosit. Pomii altoiti pe portaltoi franc si salbatic au sistemul radicular mai putin profund decat pomii altoiti pe mahaleb. Soiurile cu crestere piramidala a tulpinii, au sistemul radicular mai profund.

Sistemul aerian. Coroana este voluminoasa, etajata natural, rara, deoarece ciresul ramifica slab. Majoritatea soiurilor au coroana piramidala sau globuloasa.

Specificul fructificarii. Ramura de rod specifica majoritatii soiurilor este  buchetul de mai, dar ciresul rodeste si pe ramuri mijlocii si lungi.

Intrarea pe rod este in functie de precocitatea soiurilor dar, in general, pomii dau primele fructe la 3-5 ani dupa plantare. Dupa anul V de la plantare apar primele productii economice.

Polenizarea este entomofila si se poate face optim in timp de 2-3 zile de la deschiderea fiecarei flori. Polenizare este buna, la temperaturi cuprinse intre 20-25°C.

Potentialul productiv. Este diferit in functie de soi: 7-8-9-11 t/ha. O plantatie de cires poate da productii economice 30-40 de ani.

O plantatie de cires nu se infiinteaza dupa ea insasi, datorita fenomenului de oboseala a solului. Ciresul are o buna reusita dupa pomacee sau la 3-5 ani dupa alte drupacee. Terenul destinat culturii ciresului se fertilizeaza cu gunoi de grajd, ingrasaminte chimice pe baza de fosfor si potasiu si se mobilizeaza pe adancimea de 50-60 cm. Rezultatele cele mai bune se obtin daca plantarea se face toamna. Distantele de plantare se stabilesc in functie de soi, portaltoi, fertilitatea naturala a solului. Majoritatea  cercetatorilor in domeniu recomanda schemele de plantare: 5-6 m ´ 4-5 m (333-500 pomi/ha), si 5-6 m ´ 2-3 m (500-800 pomi/ha).. Taierile de formare a coroanelor au un volum mic in comparatie cu alte specii,  stiind fiind faptul ca ciresul ramifica slab, si are o etajare naturala evidenta. Pentru formare se scurteaza ramurile de prelungire a sarpantei cu 1/3-1/2 din lungimea lor. De asemenea, pe prelungirea sarpantei se suprima 1-3 ramuri subterminale, lasandu-se cate una, dupa principiul bilateral. Taierile de rodire sunt reduse deoarece buchetele de mai, principalele formatiuni fructifere ale ciresului traiesc 8-12 ani, iar ramurile mijlocii si lungi au o degarnisire inceata. Aceste taieri constau in rarirea ramurilor mijlocii, scurtarea ramurilor lungi viguroase cu 1/3-1/3 din lungimea lor si eventuala rarire a ramurilor buchet. Taierile de intretinere se fac asupra ramurilor de  semischelet si pentru limitarea inaltimii pomilor la 3,5-4 m la sistemele de coroana piramidala si vas si 2,5-3 m la sistemele de coroana fus subtire si Y spre interval. Tot cu ocazia acestor taieri se indeparteaza ramurile frante, bolnave.

Taierile de regenerare, se fac asupra pomilor care au cresteri anuale sub 10 cm lungime. Datorita faptului ca ranile provocate de taieri, la cires, se vindeca greu, se recomanda sa se faca doar asupra ramurilor care au sub 5 cm in diametru. Aceste taieri se recomanda a fi facute la sfarsitul perioadei de vegetatie sau chiar in verde.

Irigarea plantatiilor de cires se face in anii secetosi si in zonele cu precipitatii sub 550 mm anual. La livezile pe rod se aplica 3 - 4 udari cu 300-400 m­_­³/ ha, in timpul perioadei de vegetatie, dar nu in timpul coacerii fructelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor se face la avertizare. Se recomanda 9-12 tratamente in functie de soi.

Cele mai raspandite boli la cires sunt: antracnoza (Cocomyces hiemalis), monilioza (Monilia fructigena), ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerinki). Dintre cei mai pagubitori daunatori se pot enumera: paduchele din San-Jose (Quadraspidiotus perniciosus), musca ciresului (Ragoletis cerasi), paduchele negru (Myzus cerasi).

Ciresele destinate consumului in stare proaspata, se recolteaza manual la maturitatea de consum. Fructele se culeg obligatoriu cu peduncul. Nu se recolteaza fructele, dupa ploaie si nici in zilele foarte calduroase. Ciresele se pot pastra 10-12 zile la temperaturi de -0,5...- 0,5?C si umiditate relativa a aerului de 85 - 90%. Pierderile sunt de 10-12% (Draganescu, E., 1996). Fructele destinate industrializarii se pot recolta cu masini bazate pe vibratii. Recoltarea se face fara peduncul.