VISINUL

Cerasus vulgaris Mill

Fam. Rosaceae

Subfam. Prunoideae

Aceasta specie este foarte importanta datorita fructelor, consumate in stare proaspata si industrializate, precum si datorita plasticitatii ecologice , ceea ce face posibila cultura, pe un areal extins.

Visinele contin: 13,9-23,9 mg% substanta uscata, 5-19,4 mg% zaharuri, 0,94-1,9 mg% acizi organici, 0,8-1,1 mg% proteine, 0,4-1,0% pectine, 5,0-15,0 mg% vitamina C, 0,08-0,09 mg% vitamina A, 0,15-0,95 mg% caroten etc. (Radu, I.F., 1985).

Cele mai multe soiuri cultivate provin din specia Cerasus vulgaris Mill (2 n = 32 cormozomi). Mai putine soiuri provin din alte specii: Cerasus fructicosa Pall (visinul de stepa), Cerasus avium Manch (ciresul salbatic), Cerasus besseyi Bayl (visinul de nisip), Cerasus tamentoasa Thumb (visinul chinezesc paros).

 Sortimentul este alcatuit dintr-un numar mare de soiuri, ceea ce face ca arealul de cultura sa fie extins. Soiurile nou create, introduse in cultura, au fost obtinute la statiunile de cercetare de la Pitesti, Bistrita, Vrancea, Baneasa si se caracterizeaza  prin productii bune, fertilitate ridicata.

Portaltoi

Visinul franc este utilizat la extinderea soiurilor de visin in zonele de dealuri. Acest portaltoi are afinitate cu toate soiurile carora le imprima o vigoare mijlocie si o longevitate de 25-30 ani.

Mahalebul este recomandat ca portaltoi al visinului in zonele de stepa si silvostepa, cu precipitatii de 500-550 mm anual. Are afinitate buna cu soiurile cultivate si determina o crestere moderata a soiurilor.

Visinul vegetativ VV₁, obtinut la statiunea Falticeni, se inmulteste prin marcotaj si drajonaj si imprima soiurilor altoite o vigoare submijlocie - slaba.

Cerinte fata de lumina. Sunt reduse, de aceea se poate cultiva si pe versanti cu expozitie nord-vestica si nord-estica, dar numai in zonele joase, secetoase. Visinul are cerinte mici fata de caldura. Pragul biologic este de 8°C si rezista pana la -30°C. Infloritul se face in prezenta temperaturilor de 15-18°C si a umiditatii relative a aerului de 75-80%. Pentru inflorire, visinul are nevoie de 200-250°C, in functie de soi, pentru maturarea fructelor de 720-1300°C, iar pentru toata perioada de vegetatie 3600-3800°C (Draganescu, E., 1996).

Cerinte fata de apa. Sunt diferite in functie de soi si portaltoi. Visinul  are cerinte moderate fata de sol.

Sistemul radicular la visin este slab dezvoltat in special cand pomii sunt altoiti pe portaltoi franc sau vegetativ. Radacinile depasesc de 1,5-2,5 ori proiectia coroanei, iar in adancime, majoritatea se gasesc intre 15-60 cm.

Sistemul aerian. Visinul se prezinta sub forma de pom cu talie mica (4-6 m) sau arbustoid. Coroana este deasa datorita lastarilor anticipati, care apar, in special la pomii tineri (Ilva, Northstar).Visinul dezmugureste si infloreste in a doua jumatate a lunii aprilie. Recolte bune se obtin atunci cand sunt fecundate 20-25% din flori, la soiurile care rodesc pe buchete si 45-50% la cele care rodesc pe ramuri pleata (Cireasa, V., 1993). Leaga slab soiurile care infloresc in acelasi timp cu infrunzitul (Predescu, Gh, Draganescu, E., 1987). Polenizarea optima se produce la 1-2 zile dupa deschiderea florilor. Soiurile care polenizeaza intre  ele trebuie sa aiba, asadar, inflorire simultana. Desi unele soiuri infloresc abundent, leaga fructe intr-o proportie foarte mica: 2-5%. Cauzele importante ale acestui fenomen sunt:

-      lipsa soiurilor polenizatoare sau amplasarea lor la distante mari;

-      organogeneza incompleta;

-      absenta polenului din antere, sau eliberarea greoaie a acestuia;

-      conditii climatice nefavorabile;

-      atacul florilor de Monilinia si defolierea produsa de Cocomyces. Fenomenul de nerodire poate fi inlaturat prin stabilirea corecta a soiurilor polenizatoare, obtinerea unor noi soiuri autofertile, perfectionarea tehnologiei de cultura. Majoritatea soiurilor de visin  dau recolte economice dupa 4-6 ani de la plantare, diferite in functie de soi si tehnologia de cultura. Un pom poate produce intre 15-35 kg iar la hectar se poate produce 10-15 t visine. Pomii dau productii economice 25-30 de ani. Materialul saditor se produce in pepiniera. Pomii sunt livrati din campul II al scolii de pomi, sub forma de vergi, care pot avea ramuri anticipate. Ei se manipuleaza cu grija, pentru evitarea ruperii mugurilor, mari si departati de ramura. Tipurile locale se pot inmulti si prin drajoni. Visinul nu se planteaza dupa el insusi si nici dupa alte samburoase decat la cel  putin 4-5 ani. Terenul pe care se va planta visinul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice, fosfor si potasiu, in cantitati stabilite, in functie de fertilitatea naturala a terenului. In continuare se mobilizeaza la adancimea de 50-60 cm. Plantarea pomilor se face de preferinta, in toamna la distante de plantare variabile, in functie de vigoarea soiului si a portaltoiului. Soiurile viguroase se planteaza la 4 m ´ 3,5 m si se conduc sub forma de vas intarziat aplatizat, fus tufa, etc.; soiurile de vigoare mica se planteaza la 4 m ´ 2 m si se conduc sub forma de fus subtire, sistem Pillar, tufa joasa, s.a.

 Taierile de rodire si intretinere se fac de asemenea in functie de specificul de fructificare: soiurile care rodesc pe buchete se trateaza ca si soiurile  de cires, cu fructificare asemanatoare.

Irigarea plantatiilor este necesara in zonele secetoase, unde visinul este altoit pe portaltoi franc sau vegetativ. Cu toate ca este rezistent la seceta, reactioneaza bine la irigare. Se aplica 2-3 udari cu 250-300 m³/ ha.

Combaterea bolilor si daunatorilor se face la  avertizare. Cele mai importante boli la visin sunt: ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerinki), monilioza (Monilia fructigena), antracnoza (Cocomyces hiemalis). Dintre daunatori se pot enumera: musca ciresului (Ragoletis cerasi), paduchele negru (Myzus cerase), gargarita fructelor (Rynchites sp.). Se aplica 8-10 tratamente.Visinele se maturizeaza esalonat si de aceea sunt necesare 2-3 recoltari. Fructele  destinate consumului in stare proaspata se culeg cu peduncul, iar cele pentru industrializare se recolteaza cu vibratorul si se pun pana la introducerea in procesul prelucrarii in vase cu apa rece (10-12°C) pentru evitarea patarii pielitei.