TOMATELE - Solanum lycopersicum L.

Familia Solanaceae

Fructele de tomate prezinta importanta economica si alimentara nu atat prin continutul in elemente energetice, cat prin vitamine, saruri minerale si acizi organici avand o gama variata de intrebuintari si inregistrand un consum mare, atat proaspete, cat si prelucrate industrial. Tomatele contin glucide, vitaminele A, B, B₂, B₆, C, potasiu, fosfor, fier, calciu si magneziu.

Tomatele sunt plante anuale, in conditiile climatice ale tarii noastre. In regiunile cu climat tropical se comporta ca plante perene.

Radacina tomatelor cultivate prin semanat direct in camp, poate ajunge pana la 1 m adancime in sol, iar in cazul culturilor infiintate prin rasad, pivotul fiind rupt, radacina se dezvolta in stratul arabil, necesitand udari dese.

Tulpina tomatelor are o crestere diferita, in functie de cultivar. Tulpina tomatelor emite radacini adventive, ceea ce permite plantarea mai adanca a rasadurilor. De asemenea prezinta o mare capacitate de lastarire, formand copili la subsuoara frunzelor. Frunzele tomatelor sunt imparipenat sectate, cu foliole dispuse alternativ. Foliolele au forma lanceolata, ovala si prezinta marginea intreaga sau dintata, cu suprafata relativ neteda sau gofrata, functie de varietate si cultivar. Inflorescenta este de tip cima si apare pe internod. Exista trei tipuri de inflorescente: neramificate, ramificate dublu, ramificate multiple. Insertia primei inflorescente este variabila in functie de cultivar, dupa 5-9 frunze, urmatoarele se formeaza dupa 3-4 frunze. Numarul de flori in inflorescenta variaza de la 4-5 la 16-18. Floarea tomatelor este pe tipul 5. Petalele sunt de culoare galbena si sunt concrescute la baza. Polenizarea este autogama, numai in cazuri rare (5%) este alogama. Fructul este o baca carnoasa, suculenta, de forme, marimi si culori diferite. Semintele sunt oval-rotunjite, cu perisori care le da o culoare argintie sau mai cenusie in functie de metoda de extragere. Tomatele sunt plante cu caracter specific termofil, intolerante fata de inghet dar in acelasi timp sensibile la temperaturi ridicate, care impiedica fructificare normala. Tomatele, ca plante termofile sunt conditionate in cresterea si dezvoltarea lor de factorul temperatura, care este corelat cu fazele de vegetatie, procesele fiziologice si biochimice. Temperatura optima de germinare a polenului este de 21-30 ^oC. sub 15 ^oC si peste 35 ^oC polenul nu mai germineaza, iar florile avorteaza si cad. Fructele cresc si se dezvolta normal la o temperatura cuprinsa intre 18-24 ^oC.

 La temperaturi ridicate si la intensitate luminoasa scazuta are loc activarea puternica a respiratiei, inregistrandu-se un consum marit de asimilate (de scaderea cantitatii de hidrati de carbon), in dauna cresterii si fructificarii. Ritmul infloririi se accelereaza insa in dauna vigurozitatii acestora. Se formeaza ciorchini foarte mici. Lumina are un rol important in cresterea si dezvoltarea plantelor de tomate, atat sub aspectul intensitatii cat si cel al duratei si compozitiei spectrale. Cele mai mari pretentii de lumina le au tomatele in faza de rasaduri si la formarea organelor de fructificare.

Tomatele, au nevoie de un regim moderat al umiditatii aerului, mai scazut dupa plantare si mai ridicat in perioada polenizarii si a legarii fructelor. Valori excesive ale umiditatii aerului, combinate cu valori ridicate ale temperaturii  creaza conditii favorabile pentru aparitia bolilor patogene si fiziologice. De asemenea, poate sa aiba loc o crestere luxurianta a plantelor in dauna fructificarii. Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 65-75% la plantare si de 55-65% la inceputul fructificarii. Greutatea cea mai mare a unui fruct se obtine daca polenizarea se face intre orele 12-14 la o valoare a umiditatii relative a aerului de 65-75%.

Pentru parcurgerea normala a etapelor in dezvoltarea mugurilor f1oriferi, regimul de umiditate din sol trebuie sa fie de 60-80% din capacitatea de camp. Variatiile prea mari duc la avortarea florilor. Deficitul de umiditate provoaca o alungire a pistilului, cu reducerea posibilitatilor de autopolenizare.

Datorita influentei unor factori de mediu cum sunt luminozitatea, temperatura, regimul de umiditate din sol si din aer precum si cerintele de nutritie specifice hibrizilor cultivati, se impune ca substantele nutritive sa se gaseasca in solutia solului intr-un anumit raport ce difera pe parcursul perioadei de vegetatie.

Cultura tomatelor se situeaza pe primul loc in cadrul legumiculturii din tara noastra. Culturile se efectueaza in camp, protejate si fortate, avand fiecare anumite particularitati tehnologice.

Cultura tomatelor in camp

Se organizeaza pentru productia timpurie, de vara si de tomana.

In asolament tomatele urmeaza dupa leguminoase, cucurbitaceae, bulboase, radacinaose si dupa cereale in asolamentul mixt.

Cultura timpurie se practica cu cele mai bune rezultate in sudul, sud-estul si vestul tarii unde se si cultiva cu pondere mare circa 35% din totalul suprafetei. Terenurile cele mai potrivite sunt cu textura usoara, cu expozitie sudica, fertite de vanturile dominante din zona.

Pregatirea terenului se face cu multa grija, din toamna. Dupa desfiintarea culturii anterioare se executa mobilizarea terenului in vederea nivelarii de exploatare.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, sere acoperite cu materiale plastice incalzite sau rasadnite calde in functie de posibilitati. Semanatul se face cu 45-55 zile inainte de plantare, in mod obisnuit intre 20 februarie si 1 martie, folosind 250 g samanta pentru producerea rasadului pentru un hectar cultura comerciala. Pentru producerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar se vor semana 40 m², cu 6-7 g samanta/m².

Rasadul se repica in cuburi nutritive de 7x7x7 cm sau se produce prin semanat direct in ghivece. Pentru repicat este nevoie de o suprafata de 350-400 m² rasadnite.

Lucrarile de ingrijire a rasadurilor sunt cele obisnuite: dirijarea factorilor de vegetatie, asigurarea luminii necesare, corelarea temperaturii cu lumina, fertilizarea faziala cu solutii de fertilizanti in concentratie de 0,4-0,5%, tratamente impotriva bolilor si daunatorilor. Pentru evitarea alungirii rasadurilor, in faza de 3-4 frunze adevarate, se fac tratamente cu retardanti de crestere. Cu 10-12 zile inainte de plantarea rasadurilor in camp se face calirea acestora prin scaderea umiditatii si a temperaturii.

Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol, la adancimea de 10-15 cm, se stabilizeaza la 12ºC si cand pericolul brumelor tarzii a trecut (25 aprilie - 5 mai). Pe stratul inaltat de 104 cm se planteaza 2 randuri distantate la 70 cm sau 80 cm, iar intre plante pe rand distanta este de 25 cm sau 30 cm, realizandu-se desimi cuprinse intre 40.000 si 50.000 plante/ha. Plantarea se face manual in mod obisnuit pe suprafete mici, sau mecanizat cu masina de plantat rasaduri. Adancimea de plantare este pana la prima frunza adevarata. Rasadul alungit se planteaza culcat in lungul randului. Dupa plantare la fiecare planta se aplica 1-2 l apa pe suprafete mai mici, sau pe rigole, cu norme de 150-200 m³/ha pe suprafete mari, pentru a asigura prinderea plantelor.

Lucrarile de ingrijire sunt destul de complexe, unele avand caracter general, iar altele caracter special.

La 3-5 zile dupa plantare se face completarea golurilor, manual, cu rasad de calitate, din acelasi cultivar si de aceeasi varsta cu cel folosit initial la plantare.

Afanarea solului se realizeaza prin efectuarea de prasile mecanice si manuale de 3-4 ori, ocazie cu care sunt distruse si buruienile necombatute de erbicide.

Tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor au o mare importanta. Dintre boli, mai frecvente sunt: mana (Phytophthora infestans), patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas campestris pv. vesicatoria), patarea pustulara (Pseudomonas syringe pv. tomato), patarea bruna (Alternaria dauci f. sp. solani), septorioza (Septoria lycopersici), patarea cafenie (Cladosporium fulvum), antracnoza (Colletotrichum atramentarium), iar dintre daunatori: paduchele solanaceelor (Macrosiphon euphorbiae), gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) si omida fructelor (Helicoverpa armigera).

Lucrarile de ingrijire cu caracter special, de dirijare a cresterii si fructificarii cuprind: copilitul, care se face radical, lasandu-se doar tulpina principala, carnirea tulpinii dupa 3-4 inflorescente, la 2 frunze deasupra ultimei inflorescente. In unele cazuri se poate lasa primul copil prefloral cu o inflorescenta, iar tulpina principala 3 inflorescente. Sustinerea plantelor se face pe araci sau spalier cu o sarma. In cazul aparitiei pericolului brumelor tarzii de primavara se iau masuri de protectie a culturilor prin realizarea perdelelor de fum din brichete fumigene sau prin arderea diferitelor gunoaie.

Recoltarea incepe dupa 15-20 iunie, se face manual, esalonat la 3-5 zile, pana la sfarsitul lunii iulie, chiar inceputul lunii august. In functie de destinatia productiei, fructele se recolteaza la diferite grade maturare. Dupa recoltare, fructele se sorteaza, se calibreaza si se ambaleaza conform standardelor recunoscute.

Cultura de vara-toamna

Prin rasad are ponderea cea mai mare in cadrul culturilor de camp, productie fiind destinata consumului proaspat din timpul verii si toamna precum si pentru industrializare.

Rasadul se produce in solarii incalzite, varsta acestuia fiind 40-45 zile. Se seamana la jumatatea lunii martie, mai rar astfel incat sa rezulte 250-300 plante/m², norma de samanta fiind aceeasi ca si la tomatele timpurii. Se aplica lucrarile de ingrijire obisnuite.

Plantarea rasadurilor are loc in etape, de la inceputul lunii mai (culturi de vara) pana la inceputul lunii iunie (culturi de toamna), in vederea esalonarii productiei. Schema de plantare este tot cu 2 randuri pe brazda inaltata ca si la culturile timpurii, dar distanta intre plante se mareste la 25 cm pentru culturile de vara si la 30-35 cm pentru cele de toamna.

Lucrarile de ingrijire cu caracter general sunt aceleasi ca si la tomatele timpurii, aplicandu-se cantitati de ingrasaminte calculate pentru productii mai mari. Norma de irigare se mareste la 2800-4200 m³/ha si se aplica in 6-8 udari, care sunt mai frecvente in perioada de fructificare. La coacerea fructelor se uda moderat si constant, pentru a evita craparea fructelor.

Lucrarile speciale se aplica numai daca se cultiva cultivare cu crestere nedeterminata. In culturile de vara si toamna destinate industrializarii, se folosesc deobicei soiuri cu crestere determinata sau semideterminata care nu se carnesc si nu se copilesc.

Recoltarea are loc la jumatatea lunii iulie pana in luna spectembrie inclusiv la culturile de vara si de la inceputul lunii august pana in octombrie la cele de toamna, cu posibilitati de restrangere a perioadei de recoltare prin aplicarea carnitului.

Productiile obtinute ocileaza intre 35-50 t/ha.

Cultura prin semanat direct in camp

Se practica cu precadere la culturile cu productie pentru industrializare. Se preteaza la mecanizarea integrala a lucrarilor de la infiintare pana la recoltare, ceea ce influenteaza pozitiv eficienta economica. In vederea recoltarii mecanizate se folosesc soiuri cu crestere determinata, cu port erect, si cu coacere simultana a fructelor.

Semanatul are loc in 2-3 etape din 5-10 aprilie pana in 20 mai, in vedrea esalonarii productiei. Norma de samanta este de 1,5 kg/ha. Se seamana 2 randuri pe strat, la distanta de 40-50 cm intre cele doua randuri astfel ca plantele in crestere sa nu depasesca coronamentul.

Raritul se executa cand plantele au 2 frunze adevarate, la distanta de 15-25 cm in functie de vigoarea soiului. In continuare se aplica lucrari cu caracter general ca si la celelalte culturi. Nu se fac lucrari speciale asupra plantelor.

Perioada de recoltare difera in functie de durata de vegetatie a soiului, de epoca de infiintare a culturii si de metoda de recoltare, incepand din luna august pana la caderea brumelor. Productiile obtinute 30-70 t/ha.

Cultura protejata in solarii si tunele

Ponderea cea mai mare o au culturile infiintate in solarii primavara. Infiintarea acestor culturi se face la sfarsitul lunii martie si dureaza pana in luna iulie pentru ciclul scurt sau pana in luna septembrie pentru ciclul de productie prelungit. Mobilizarea adanca a solului la 28-30 cm se face cu MSS - 1,4 sau la casma pe suprafete mai mici. O data la 3-4 ani este bine sa se faca subsolajul la adancimea de 40-50 cm. Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 94 cm sau in biloane echidistante la 70 cm.

Producerea rasadului se face in sere inmultitor, cu insamantarea la 10-20 I, astfel ca varsta rasadului la plantarea din 20 III sa fie de 50-55 zile. Rasadurile se repica in ghivece din plastic sau in cuburi nutritive de 7x7x7 cm. Lucrarile de ingrijire a rasadurilor sunt cele generale pentru aceasta veriga tehnologica.

Plantarea are loc intre 20 III si 5 IV, cand in sol se realizeaza cel putin 10-12⁰C. Schema de plantare este de 70 x 25 cm la ciclul scurt si 70 x 35 cm la ciclul prelungit.

Lucrarile de ingrijire prezinta o complexitate mai mare decat in camp. Completarea golurilor se face in primele 10 zile de la plantare cu rasad din acelasi cultivar, pastrat in acest scop, pentru a realiza o cultura incheiata. Solul se mentine afanat si curat de buruieni prin prasile repetate, aplicate manual sau mecanic (la inceputul culturii). Primul prasit manual se face la 10-12 zile de la plantare. Urmatoarele prasile se repeta la interval de 10-15 zile, in functie de caz. Tomatele cultivate in solar se iriga diferentiat, in jur de 10-12 udari pentru ciclul scurt si 14-16 udari pentru ciclul prelungit. La inceput normele de udare sunt mai mici (200-250 m³/ha pentru a nu raci solul), iar pe masura ce se incalzeste si plantele cresc, normele se maresc (350-400 m³/ha). Sustinerea plantelor se face la circa 20 zile de la plantare, pe spalier cu o singura sarma la ciclul scurt sau cu sfori mai lungi, sustinute de sarme fixate pe scheletul solarului, la ciclul prelungit. Saptamanal se face copilitul radical cand copilii au maximum 5 cm lungime. La ciclul scurt carnitul se face dupa 3-4 inflorescente, iar la cel prelungit dupa 7-8 inflorescente.Defolierea se face repetat, pe masura ce frunzele de la baza se ingalbenesc.Lucrarea se repeta la 4-5 zile. In mod obisnuit se stimuleaza primele doua inflorescente si numai in situatii speciale cea de-a III-a. Pentru a grabi coacerea fructelor si cresterea productiei timpurii se fac tratamente cu Ethrel sau Romthrel, in concentratie de 250 ppm, cand fructele din prima inflorescenta au diametrul de 2,5 cm.

Productia obtinuta oscileaza intre 40-50 t/ha in ciclul scurt si 60-70 t/ha in ciclul prelungit.