GRAUL (Triticum sp.)

Engleza - wheat;
Franceza -ble;
Germana - weizen;
Rusa - psenita;
Spaniola - trigot;
Italiana - grano.

Graul face parte din clasa Monocotyledonopsida, ordinul Graminalis, familia Gramineae, genul Triticum.

Graul este una dintre cele mai importante plante alimentare cultivate pe glob. Aceasta se datoreaza in special continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine.

Boabele de grau sunt folosite pentru producerea fainii destinata fabricarii painii si a pastelor fainoase, cat si ca materie prima pentru diferite industrii (alcoolului, amidonului, dextrinei si glucozei) si o importanta sursa de schimburi comerciale.

Taratele obtinute in urma macinatului boabelor constituie un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat in proteine (14-15 %), hidrati de carbon (40-45 %) si saruri minerale.

Tulpinile sau paiele ramase dupa recoltare se pot folosi ca materie prima in industria celulozei si hartiei, ca nutret grosier sau asternut pentru animale.

In general, boabele de grau contin 62-75,7% substante extractive neazotate, 8-24 % proteine, 1,5-2 % grasimi, 2-3 % celuloza, 1,5-2 % substante.

Perioada de vegetatie a graului de toamna este cuprinsa intre 270-290 de zile, respectiv din octombrie si pana in iulie. Aceasta perioada poate fi impartita in doua etape:

- etapa vegetativa;

- etapa generativa.

Etapa vegetativa cuprinde mai multe fenofaze:

- germinarea;

- inradacinarea;

- infratirea.

Etapa generativa cuprinde urmatoarele fenofaze:

- alungirea paiului;

- inspicatul;

- infloritul;

- formarea si maturarea boabelor.

Ciclul de vegetatie la grau poate fi impartit in patru perioade:

- perioada activa de vegetatie in toamna;

- perioada de vegetatie din timpul iernii (criptovegetatie);

- perioada de regenerare a plantelor in primavara;

- perioada cresterii intense in primavara.

Suma de grade de temperatura pe intreaga perioada de vegetatie la grau  este de 1800 - 2100°C.

Rezultate bune se obtin in zonele cu precipitatii cuprinse intre 400 - 700 mm in perioada de vegetatie.

Graul este o planta iubitoare de lumina. Cercetarile reliefeaza ca fotoperioada lunga si temperatura scazuta intensifica procesul de calire si deci sporirea rezistentei la iernare.

Cele mai favorabile sunt solurile cu textura mijlocie, lutoasa si luto-argiloasa, de tipul cernoziomurilor, faeoziomurilor, luvosolurile, pe eutricambosoluri, kastomozomurilor si  aluviosolurilor fertile.

Plantele premergatoare pentru cultura graului trebuie sa paraseasca terenul devreme, pentru ca semanatul sa se faca in epoca optima, sa lase terenul curat de buruieni si intr-o buna stare de fertilitate.

Pregatirea terenului pentru semanat este o lucrare extrem de importanta cu efecte directe si majore asupra calitatii semanatului, determinand in buna masura densitatea si uniformitatea repartitiei plantelor in teren.

Lucrarile solului urmaresc intensificarea proceselor de nitrificare din sol, acumularea si retinerea apei, realizarea unui raport optim aer/apa in sol, combaterea buruienilor si realizarea unui pat germinativ corespunzator pentru o rasarire exploziva a plantelor.

Realizarea acestor deziderate se face prin lucrari diferentiate in functie de planta premergatoare, umiditatea solului si tipul de sol.

Samanta pentru a fi admisa la semanat trebuie sa apartina unui soi zonat, sa provina din loturi semincere certificate, sa aiba valoare biologica si culturala ridicate.

Puritatea trebuie sa fie de cel putin 98%, germinatia de minim 90% si cu MMB cat mai mare.

Inainte de semanat, samanta se trateaza impotriva bolilor (malura, fusarioza, taciune, etc.) si a daunatorilor (viermi sarma, gandac ghebos, etc.).

Perioada de semanat trebuie sa asigure pana la intrarea in iarna o perioada de 40-50 zile cu temperaturi peste 5^oC, in care graul sa rasara si sa infrateasca. Suma gradelor de temperatura corespunzatoare acestei perioade este de 450-500^oC.

Calendaristic, in campia din nordul si vestul tarii, semanatul trebuie sa se incadreze intre 5 si 15 octombrie, iar in zonele colinare intre 25 septembrie si 5 octombrie.

Densitatea de semanat la grau se exprima in boabe germinabile pe metru patrat (b.g./m²).

Stabilirea densitatii de semanat trebuie sa aiba in vedere realizarea la recoltare a unui numar de 500 - 700 spice/m², care se  asigura  prin insamantarea a  400-600 boabe germinabile/m ² .

Cantitatea de samanta la hectar se calculeaza in functie de densitatea de semanat, masa a 1.000 de boabe, puritatea fizica si germinatia semintei, folosind formula:

 

Q (kg/ha) =

unde:

            Q-cantitatea de samanta la hectar

            D-densitatea de semanat;

          MMB - masa a 1000 de boabe;

          P- puritatea fizica;

          G- germinatia.

 

 

Astfel, cantitatea de samanta la grau este cuprinsa intre 200-250 kg/ha.

Adancimea de semanat, se stabileste in functie de tipul si textura solului, de starea de aprovizionare cu apa la semanat si de energia germinativa. Pentru conditiile din tara noastra este cuprinsa intre 3-6 cm. In conditiile unor soluri grele si umede, in zonele cu ierni blande, se poate semana chiar si la 3 cm, iar pe solurile uscate la 6 sau chiar 7 cm.

Prin efectuarea lucrarilor solului si a patului germinativ in cele mai bune conditii, aplicarea rationala a ingrasamintelor, semanatul in epoca optima, respectarea adancimii de semanat, se pot inlatura o mare parte din lucrarile de ingrijire din timpul vegetatiei graului de toamna.

Combaterea buruienilor.

Cele mai pagubitore buruieni dicotiledonate pentru cultura graului sunt: Agrostemma githago, Centaurea cyanus, Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Galium aparine, Matricaria inodora, Papaver rhoeas, Polygonum convolvulus, Sinapis arvensis, sonchus arvensis, Vicia spp. s.a.

Dintre buruienile monocotiledonate amintim: Apera spica venti (iarba vantului) si Avena fatua (odosul).

Metoda cea mai eficace de combatere a buruienilor  din culturile de grau este cea integrata. Rolul cel mai important il au asolamentul si lucrarile solului.  Combaterea directa se realizeaza cu ajutorul erbicidelor.

Combaterea bolilor.Se face prin metode preventive si curative. Complexul de masuri preventive consta in respectarea rotatiei, distrugerea resturilor vegetale, fertilizarea raionala, realizarea densitatii optime, folosirea de soiuri rezistente la boli. Metodele curative sunt: tratarea semintelor si tratamente in vegetatie.

Combaterea daunatorilor. Se face prin metode preventive si curative. Cei mai periculosi daunatori ai graului sunt gandacul ghebos si plosnita cerealelor.

Cea mai importanta udare este udarea de rasarire, cu norme de udare de 350 - 400 m³ /ha.

Norma medie de irigare este de 1500 m³ /ha.

Recoltarea graului este un proces complex care trebuie efectuat in cel mai scurt timp, fara pierderi.

Momentul optim pentru recoltare este stabilit in functie de metoda de recoltare - direct sau divizat - si destinatia recoltei - consum sau pentru samanta.

Loturile semincere se recolteaza la umiditate de 14 %.

Recoltarea directa pe terenurile in panta se executa cu combine construite pentru astfel de conditii, la care aparatul de treier este mentinut continuu in pozitie orizontala.

Raportul boabe :paie la soiurile actuale este de 1:1.

Dupa treierat, daca boabele au un procent ridicat de apa, este necesara uscarea lor pana la umiditatea de 13-14%.