MARUL

Malus domestica Borkh

Fam. Rosaceae

Subfam. Pomoideae

Aceasta specie detine locul I in productia de fructe din lume. Acest loc se datoreaza suprafetelor cultivate, plasticitatii ecologice, pretabilitatii cultivarii   datorate multitudinii de portaltoi in mai multe sisteme de cultura si nu in ultimul rand datorita valorii alimentare ridicate. Merele contin: 0,5-40 mg% vitamina C; 0,1-0,7 mg% vitamina PP; 0,02-0,09 mg% provitamina A; 7,60-16,4 g% zaharuri; 0,15-1,27 g% aciditate (acid malic); 0,06-0,31 g% substante tanoide; 0,23-1,14 g% substante pectice; 0,18-0,72 g% proteine; 0,1-0,4 g% substante minerale; 77,8-88,5 g% apa s.a. (Radu, I.F., 1985). Specii spontane. Malus sylvestris Mill - marul paduret, creste in stare spontana in Europa si Asia, la marginea padurilor. Are o mare varietate de biotipuri, adaptate la variate conditii de clima si sol si care se individualizeaza prin precocitate, vigoare, forma coroanei. Din aceasta specie provin soiurile din grupele: calvile, ramboure, mere trandafirii.

Malus pumilla var. Proecox Pall - dusenul, are vigoare mijlocie, creste ca arbustoid, se inmulteste pe cale vegetativa, intra pe rod la 3-4 ani de la plantare.

Malus pumilla var. Paradisiaca Medik - paradisul, are vigoare mica, creste arbust, se inmulteste vegetativ, intra pe rod la 2-3 ani. Este sensibil la ger si seceta.

Malus baccata Borkh - marul siberian, este raspandit in Asia, din aceasta specie provin soiurile cu rezistenta la ger, productive, cu fructe mici. Alte specii care au contribuit la obtinerea unor soiuri sunt: Malus prunifolia Borkh (marul chinezesc), Malus floribunda Sieb (marul ornamental), Malus coronaria Mill (marul coronat) s.a.

Marul este o specie care are cerinte modeste fata de lumina, fapt care face posibila cultivarea lui pe intreg teritoriul Romaniei. La fel ca si cerintele fata de lumina, cerintele fata de caldura sunt moderate. Marul se comporta bine in zone cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 7,5-11°C, cu diferente mari intre soiuri. Temperatura medie din perioada de vegetatie trebuie sa fie cuprinsa intre 12-18°C, in functie de soi. Pragul biologic este de 8°C. Suma gradelor de temperatura peste 0°C, necesara pentru buna desfasurare a unor fenofaze, sunt urmatoarele:

-      pentru umflarea mugurilor fructiferi: 74 - 80°C;

-      pentru inceputul infloritului: 342 - 377°C;

-      pentru inceputul maturarii fructelor: 1347 - 2866°C;

-      pentru intreg ciclul de vegetatie: 3653 - 3691°C.

Cerintele fata de apa, sunt mari. Cultura marului are nevoie de soluri fertile, cu textura luto-argiloasa, lutoasa, luto-nisipoasa.

Sistemul radicular este puternic la pomii altoiti pe portaltoii franc si vegetativi vigurosi. Majoritatea radacinilor se gasesc intre 20 si 60 cm. Pomii care sunt altoiti pe portaltoi de vigoare slaba au marea parte a radacinilor plasate intre 10-30 cm. In afara de portaltoi, arhitectonica sistemului radicular este conditionata si de tipul de sol, textura, agrotehnica aplicata. Forma coroanei reprezinta un caracter de soi si poate fi:

-      sferica - Ionathan, Patul;

-      sferic - turtita: Banana de iarna, Domnesc;

-      larg - piramidala: Rosu delicios;

-      invers - piramidala: Parmen auriu, Wagener premiat;

-      plangatoare: Frumusetea Romei, Granny Smith;

-      columnara: Bolero, Polka, Walz, Wijcik.

-      Vigoarea pomilor este data de asociatia soi-portaltoi-factori de mediu-tehnologie de cultivare. Tipul de ramificare se caracterizeaza prin volumul zonei productive, categoria ramurilor de rod predominante, plasarea zonei productive in interiorul coroanei etc. Repausul de iarna este lung. Pornirea in vegetatie  si inflorirea au loc tarziu, in acest fel florile scapa de efectul brumelor si ingheturilor tarzii. Marul infloreste in a doua jumatate a lunii aprilie in sudul si vestul tarii si in prima jumatate a lunii mai in partea de nord a tarii si pe dealurile inalte. Majoritatea soiurilor sunt autosterile, dar sunt si cateva autofertile. Caderea fiziologica a fructelor are loc in doua etape: la doua saptamani de la fecundare si la inceputul lunii iunie, cand fructele au marimea unei alune. Caderea prematura are loc intre fazele de parga si maturitate de consum si se manifesta  cu intensitate diferita in functie de  soi. Coacerea fructelor se esaloneaza pe o perioada mare de timp incepand din luna iulie pana in decembrie, cand maturitatea de consum  se realizeaza prin depozitare.

Precocitatea este un caracter de soi dar depinde in mare masura de portaltoi asa cum s-a aratat la prezentarea  portaltoilor. Productia la hectar este diferita in functie de sistemul de cultura. Orientativ se poate spune ca este de 40-60 t/ha.

Longevitatea pomilor este diferita mai ales in functie de portaltoi dupa cum s-a aratat la prezentarea portaltoilor. Datorita particularitatilor biologice, soiurile de mar se inmultesc prin altoire. Portaltoii, atat cei generativi cat si cei vegetativi se inmultesc prin metodele  descrise in partea de  pomicultura generala. Plantarea pomilor se face toamna si primavara. Datorita multitudinii de portaltoi de vigori diferite cultura marului se poate practica in mai multe sisteme:

-      in sistem clasic: 150-300 pomi/ha (mai putin utilizat);

-      in sistem intensiv: 300-1250 pomi/ha;

-      in sistem superintensiv: 1250-2500 pomi/ha.

Volumul taierilor de formare este diferit in functie de sistemul de cultura si implicit in functie de vigoarea pomului, vigoare data de portaltoiul utilizat la altoirea pomului.

Recoltarea fructelor. Coacerea merelor se esaloneaza din iulie pana in octombrie. Recoltarea se face  manual in galeti de plastic care se golesc in lazi de 350-45 kg (Box-palet). Recoltarea, sortarea, ambalarea se face cu atentie pentru evitarea zdrobirii fructelor. Depozitarea se face in depozite simple unde merele rezista 1,5-2,5 luni si in depozite echipate cu echipamente speciale de produs frig si umiditate controlata, unde fructele se pot pastra pana in mai si chiar iunie.