CASTRAVETELE - Cucumis sativus  L.

Familia Cucurbitaceae

Castravetele este o planta legumicola care se cultiva in camp, sere, solarii si rasadnite, asigurand esalonarea consumului pe o perioada cat mai indelungata de timp. Fructele se consuma la maturitatea tehnica, fiind mult apreciate in alimentatie pentru insusirile si continutul diversificat in principii nutritive, cat si pentru efectul terapeutic. Castravetele este o planta anuala, erbacee, cu un sistem radicular slab dezvoltat si cu tendinta de crestere spre suprafata solului, avand cerinte deosebite fata de aer. Masa mare de radacini se dezvolta la 20-30 cm adancime in sol, astfel explicand cerintele mari ale speciei fata de umiditate si aer in stratul superficial, pe intreaga durata de vegetatie. Radacinile se refac greu daca sunt ranite, plantele suportand mai greu transplantarea.

Tulpina este taratoare sau urcatoare, fistuloasa, foarte fragila cand este tanara, devenind viguroasa si partial lemnificata pe masura ce se matureaza. Are o lungime de 2,5-3,0 m, este pubescenta si prevazuta cu carcei ce ajuta la agatare.

Lastarii apar dupa 20-30 zile de la semanat, iar prin ciupirea repetata a varfurilor de crestere apar ramificatii de ordin superior, pe care se formeaza mai multe flori femele.

Frunzele sunt mari, trilobate sau pentalobate, dispuse altern si acoperite cu perisori glandulari, aspri.

Florile sunt unisexuat monoice, dispuse cate 3 - 5 la un loc, la subsuoara  frunzelor, sunt gamopetale, cu corola de culoare galbena si in forma de palnie. Florile femeiesti au ovarul inferior ce imbraca forma viitorului fruct, iar cele barbatesti sunt pedunculate, cu corola mai mare, apar intotdeauna inaintea celor femeiesti si in numar mai mare pe tulpina principala.

Polenizarea  este alogama, entomofila, mai rar anemofila, iar in cazul unei polenizari incomplete fructele se deformeaza.

Fructul este o melonida, alungita, de forme, dimensiuni si culori diferite in functie de cultivar, prevazut cu ridicaturi semisferice (broboane) care uneori au perisori. Fructele au 3-5 loji  ce contin seminte.

Semintele sunt turtite, alungit ovoide, inguste spre ambele extremitati, de culoare alb-galbuie si sunt mai bine dezvoltate la baza fructului.

Caldura - este unul din factorii de prima conditie pentru desfasurarea normala a proceselor metabolice si obtinerea de productii la nivelul potentialului productiv al cultivarelor. In functie de faza de vegetatie temperatura optima se situeaza intre 25 ± 7 ºC. Temperatura minima de germinare a semintelor este de 15-16 ºC. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28 ºC, cu o medie in 24 ore (zi si noapte) mai mare de 15 ºC  pe intreaga perioada de vegetatie (in culturile din camp).

Lumina cu o intensitate de 12.000-15.000 lucsi, influenteaza favorabil procesele fiziologice, castravetii fiind plante de zi scurta (12 ore lumina) dar de intensitate ridicata

Umiditatea, atat din sol cat si cea din aer trebuie mentinuta la nivelurile cerute de plante, pe faze de vegetatie, insuficienta ducand la oprirea cresterii, aparitia unui numar mai mare de flori mascule, deformarea fructelor si aparitia gustului amar al acestora.

Aerul  prezinta o importanta deosebita pentru castraveti, atat in sol cat si in  atmosfera, fapt pentru care culturile din camp si in special cele timpurii se recomanda a se efectua intre perdele de plante cu port inalt.

Solurile  pe care se cultiva castravetii trebuie sa fie usoare, afanate, permeabile, bogate in humus, cu reactie neutra sau slab acida (pH = 6,5-7,5), cu o textura luto-nisipoasa si structura granulata. 

Tehnologia cultivarii castravetilor  in camp neprotejat

In camp neprotejat castravetii se preteaza la formele de cultura: timpurie, de vara si de toamna.

Cultura timpurie. Se practica pe suprafete mai restranse, necesitand cheltuieli in plus pentru producerea rasadurilor si asigura consumul de fructe incepand cu mijlocul lunii iunie.

Terenurile pentru cultura trebuie sa fie plane, nivelate, expozitie sudica, permeabile, textura usoara nisipo-lutoasa sau luto-nisipoasa si cu un pH corespunzator.

In asolament castravetii nu trebuie sa revina pe aceiasi suprafata de teren mai repede de trei ani. Cele mai bune premergatoare sunt lucernierele, fasolea, cartofii, tomatele, ardeii, varza, usturoiul, feniculul, etc.

Producerea rasadurilor se face in spatii cu protejare dubla sau in rasadnite, semanandu-se intre 15-20 III, cu o norma de seminte de 1,0-1,5 kg pentru un hectar cultura. Se seamana 2 seminte in cuburi nutritive cu latura de 7-8 cm. In prealabil samanta se trateaza termic sau chimic. La plantare rasadul are o varsta de 40-45 zile si un numar de 4-5 frunze.

Plantarea rasadurilor se face manual, la inceputul lunii mai, dupa ce pericolul brumelor tarzii de primavara a trecut, dupa schema 2 randuri echidistante la 80 cm intre randuri si 40 cm intre plante pe rand.

 Lucrarile de intretinere constau in: plantarea rasadurilor in goluri pana la cel mult 2 saptamani de la infiintarea culturii; Ciupitul, in vederea dirijarii fructificarii, se aplica la rasaduri, inainte de plantare, dupa 3-4 frunze si se repetandu-se la lastarii laterali de 1-2 ori, dupa alte 6-7 frunze.

Recoltarea are loc esalonat intre 15 iunie si 10 august, la intervale de 2-3 zile, cu mare atentie pentru a nu deranja vrejurile ce influenteaza amareala fructelor.

Productiile obtinute in functie de cultivarul folosit si marimea fructelor la recoltare oscileaza intre 15-25 t/ha. Fructele se valorifica esalonat, fara a fi necesara pastrarea.

Cultura de vara.  Este cea mai raspandita forma de cultura in camp, ocupand 80% din suprafata totala ocupata de aceasta specie in ogor propriu. In functie de modul de dirijare a plantelor se practica cultura pe sol si cultura pe spalieri inalti. Alegerea, pregatirea terenului si plantele premergatoare sunt asemanatoare culturii timpurii. Cultura se realizeaza prin semanat direct, mai rar prin rasad. Semanatul are loc la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai, cand in sol la o adancime de 8-10 cm se realizeaza  o temperatura de 10-12 ⁰C, mai devreme in judetele din sud, sud-est si sud-vest si mai tarziu in celelalte zone.

Lucrarile de intretinere - sunt asemanatoare culturii de castraveti timpurii, cu unele particularitati:

-optimizarea desimii plantelor se face cu seminte, uneori umectate si preincoltite, sau cu rasad  din cadrul aceluiasi  cultivar;

-udarea culturilor se face cu norme de 300-400 m³ apa la hectar, repartizate intr-un numar de 7-10, durata de vegetatie fiind mai mare;

Recoltarea fructelor se face in general manual, la maturitate tehnica si la intervale de 2-4 zile in functie de soi si scop. Pentru consumul in stare proaspata fructele se recolteaza la dimensiuni mai mari, de 9-12 cm sau chiar 12-15 cm lungime, iar pentru industrializare la 6-9 cm si uneori 3-6 cm. Productiile obtinute pot oscila intre:

-10-15 t/ha la soiurile cu fructe mici si 15-25 t/ha la cele cu fructe mari, pentru cultura dirijata pe sol;

-25-50 t/ha la cultura pe spalieri.

Cultura de toamna. Se practica cu scopul obtinerii de fructe destinate in principal conservarii, atat la nivel industrial cat si gospodaresc. Este o cultura succesiva dupa specii ce elibereaza terenul in luna iunie (mazarea de gradina, cartoful timpuriu, varza timpurie, gulioarele etc.). Se folosesc cultivare cu fructe mici, cu perioada scurta de vegetatie, pentru ca recoltarile sa se incheie pana la racirea vremii. Pregatirea terenului se incadreaza in cea clasica pentru culturile succesive. Solul se modeleaza in straturi inaltate, cu coronamentul de 104 cm si se niveleaza. Cultura se infiinteaza prin semanat direct, folosindu-se 5-7 kg seminte/ha, cu 2-3 randuri pe strat, la o distanta pe rand de 10-15 cm, obtinuta prin rarit.

Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare celorlalte forme de cultura, Recoltarea  incepe in prima decada a lunii septembrie si dureaza pana la scaderea accentuata a temperaturii, la intervale de 1-2 zile, manual sau mecanizat, cu combine speciale. Categoriile de sortare si calibrare, dupa lungimea lor sunt: 3-6 cm; 6-9 cm; 9-12 cm, iar productiile realizate se situeaza intre 5-15 t/ha.