PORUMBUL  (Zea mays L.)

Engleza-  maize;

Engleza americana -  corn;

Franceza -  mais;

Germana -  mais;

Rusa -  cucuruza;

Spaniola - maiz;

Italiana -  mais, granoturco.

Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg faina sau 63 kg amidon, 44 l alcool, 71 kg de glucoza, 1,8 - 2,7 l ulei si 3,6 kg turte .

In alimentatia omului din boabele „degerminate", prin macinare uscata, se obtin: malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial etc.; prin macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si: un sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori de cafea, paste pentru glasat drajeuri etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente etc.

In furajare porumbul are o valoare nutritiva, de 1,17 - 1,30 unitati nutritive, la 1 kg boabe.

Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumegatoare, sapunuri; vitamine etc. sau sunt folositi drept combustibili.

Panusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare.

„Tuleii" (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in indus­tria celulozei si la fabricarea panourilor aglomerate.

Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor com­bustibili (metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura un furaj deosebit de valoros.

Dupa R. J. Martin si colab. (1970), boabele contin in medie: 13,5% apa; 10,0% proteine; 70,7%  glucide (din care amidon 61,0%); 4,0% grasimi; 1,4% saruri minerale; 0,4% substante organice acide.­

Porumbul face parte din familia Gramineae, subfa­milia Panicoidae, tribul Maydeae, specia Zea mays L. (n = 10 cromo­zomi).

Sistemul radicular temporar, care asigura planta cu apa si hrana in primele 2 - 3 saptamani, este format dintr-o singura radacina em­brionara si 3 - 7 radacini seminale care pornesc din mezocotilul em­brionului. Numarul de noduri subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6 - 10. Din fiecare nod se formeaza 8 - 16 si chiar 20 de radacini adventive permanente. Din nodurile 2 - 7 de la suprafata, se pot forma radacini adventive cu dublu rol: ancorare si absorbtie.

Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la 2,5 m, iar lateral, de 60 - 75 cm, astfel ca o planta de po­rumb „exploreaza" circa 6 m³ de sol. Tulpina este formata din 7 - 15 (21) internoduri pline cu maduva, care totalizeaza o inaltime de la 0,30 m la 9 m, frecvent 1,5 - 3 m. Lun­gimea tulpinii este corelata cu perioada de vegetatie, crescand odata cu aceasta.

Frunzele au limbul lung de 50 - 80 cm, lat de 4 - 12 cm, cu mar­ginile ondulate, ceea ce le confera flexibilitate.

Inflorescentele. Porumbul este o planta unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul, iar cele femele sunt grupate in inflorescente de tip spadice (spic cu rahisul mult ingrosat), protejate de frunze modificate (panusi) situate la subsuoara frunzelor.

Fructul este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7 - 10%; endospermul 80 - 87%, iar embrionul 10 - 12%. MMB variaza intre 40 - ­1.100 g, frecvent 200 - 400 g, iar MH este de 72 - 88 kg.

In ciclul ontogenetic al porumbului au fost delimitate 11 faze, numerotate dupa sistemul zecimal, cu 0 - 5 in etapa vegetativa si 6 - 10 in etapa generativa. Criteriile de delimitare in etapa vegetativa sunt numarul de frunze, iar in etapa generativa evolutia cresterii si matu­rarii bobului.

Semintele germineaza la 8 - 10°C. La temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de pro­cesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului.

Porumbul rezista foarte bine Ia seceta, mai ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus (233 - 445; S. Aldrich si colab. - 1975), caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.

F. Angelini (1965) considera ca perioada critica inceputul infloritului si urma­toarele 10 zile, cand consu­mul planta/zi este de 1,5 -          4,5 l.

In perioada umplerii boa­belor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40 - 50 de zile.

Porumbul, fiind planta de zi scurta, creste bine la lumina intensa

Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive.

Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premergatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, dupa care urmeaza, cerealele paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui.

Lucrarile solului acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea de rezerve cat mai mari de apa in sol.

Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si germinatia minima de 90%.

Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, la ora 7, la 10 cm adancime, temperatura este de 8°C si vremea este in curs de incalzire.

Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 1 - 20 aprilie si intre 15 - 30 aprilie, in celelalte zone.

Cantitatea de samanta la hectar variaza intre 15 - 30 kg, in functie de puritate, germinatie si MMB.

Distanta intre randuri este de 70 cm pe terenurile neirigate si pe cele irigate prin aspersiune si de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.

Adancimea de semanat variaza in functie de textura si umiditatea solului. In regiunile mai umede, cu soluri grele semanatul se va realiza la 5 - 6 cm

Combaterea buruienilor reprezinta principala lucrare de ingrijire, porumbul (la fel ca si sfecla pentru zahar) avand un ritm lent de cres­tere in primele faze si o densitate redusa la unitatea de suprafata, nu poate rezista in competitia cu cele 800 - 1.500 buruieni care rasar la 1 m² .

Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrari mecanice si manuale, prin utilizarea erbicidelor sau, combinat, prin lucrari mecanice si folosirea erbicidelor.

Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti. Incepe cand umiditatea boabelor ajunge la 30 - 32% si se incheie cand aceasta este cuprinsa intre 24 - 26%. Mai tarziu, "recoltarea in stiuleti" se executa manual, pentru a preveni scuturarea boabelor.

Recoltarea mecanizata sub forma de boabe. Incepe cand umiditatea acestora scade sub 25%.

Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%.

Recoltarea manuala. Se poate efectua sub forma de stiuleti depanusati; ulterior se taie tulpinile si se leaga in snopi.