DOVLECELUL COMUN - Cucurbita pepo L. convar. giromontina Greb, sin. var.Oblonga. Sér.

Familia Cucurbitaceae

Dovlecelul se cultiva pentru fructele sale consumate in diferite faze ale maturitatii tehnice, avand o valoare nutritiva superioara castravetilor. Fructele sunt bogate in hidrati de carbon (10%), saruri minerale si vitamine, asigurand o valoare energetica de 16 cal/100 g, iar semintele contin cca.40% ulei comestibil. Dovlecelul este o planta anuala, cu un sistem radicular bine dezvoltat care patrunde in sol pana la adancimea de 1,8 m. si are o capacitate mare de exploatare a rezervelor de apa si hrana din sol.

Tulpina, la soiurile cultivate la noi in tara, creste sub forma de tufa erecta, compacta, viguroasa, cu ramificatii scurte si cu un diametru de 0,8-1,0 cm, dar exista soiuri cu vrejii lungi, taratori.

Frunzele sunt mari, pentalobate, cu un petiol lung, gros si gol. Tulpinile si frunzele sunt acoperite cu perisori rigizi.

Florile sunt unisexuat monoice, cu petale mari si de culoare galbena.

Fructul, este o melonida, de forma cilindrica cu o ingustare spre peduncul, are culori diferite in functie de soi (alb, alb-verzui, verde).Coaja fructelor tinere la inceput este fina, frageda si suculenta, ca apoi pe masura ce acestea ajung la maturitate fiziologica sa devina tare si puternic lemnificata. Fata de factorii de vegetatie cerintele dovlecelului sunt asemanatoare cu cele ale castravetilor. Semintele germineaza in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14 ⁰C si in 6-7 zile la temperatura optima de 20-25 ⁰C. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28 ⁰C, cu minime de 15-16 ⁰C si maxime de 30-35 ⁰C.

Planta este foarte pretentioasa fata de lumina. Pe terenurile umbrite sau imburuienate productiile scad considerabil. Are cerinte ridicate fata de umiditatea din sol, avand un coeficient de transpiratie foarte mare, dar datorita sistemului radicular bine dezvoltat suporta perioadele de seceta. Dovlecelul cere soluri profunde, afanate, revene, lipsite de buruieni, adapostite de curentii reci de aer, bine aprovizionate cu elemente nutritive, cu un pH de 6,5-7,2.   Tehnologia cultivarii dovlecelului in camp.

Alegerea si pregatirea terenului sunt asemanatoare culturii de castraveti. Soiurile de dovlecel avand perioada scurta de vegetatie se preteaza la culturi in ogor propriu (primavara) si de toamna. Inaintea culturii in ogor se pot infiinta din toamna culturi de ceapa verde, salata, spanac, iar cultura de toamna urmeaza dupa fasole, mazare, cartofi timpurii, etc. Culturile se infiinteaza prin semanat direct (mai rar prin producere de rasad) in intervalul 15 IV-10.V pentru cea din ogor si 10.VI-1.VII pentru cea de toamna, in teren modelat sau nemodelat. Se seamana mecanizat cu SUP-21 sau SPC-6(8), la adancimea de 3-6 cm., folosindu-se 4-6 kg seminte/ha. Schemele de infiintare a culturii sunt: 2 randuri la 80 cm si 50 cm intre plante pe rand pentru soiurile cu vrej scurt, 1 rand pe brazda inaltata si 50 cm intre cuiburi pe rand, pentru cele cu vrej lung. Pe teren nemodelat se seamana manual in cuiburi, cate 2-3 seminte, care se acopera cu un strat de pamant de 2-3 cm., dupa schema 100 x 80 cm., asigurandu-se 12,5 mii plante/ha. Lucrarile de intretinere sunt asemanatoare castravetilor, raritul, cand a aparut prima frunza adevarata lasand 1-2 plante la cuib, 1-2 prasile manuale si 2-3 mecanice, musuroitul la cuib, 4-5 udari cu norma de 250-300 m³ apa/ha. Combaterea agentilor patogeni (fainarea, antracnoza, patarea unghiulara, mana) precum si a daunatorilor se face ca la castraveti. Se recolteaza dupa ce roua a trecut, iar recoltarea, manipularea, ambalarea si transportul trebuie sa se faca cu mare atentie, deoarece fructele se pateaza usor. Se obtin productii de 8-10 t/ha pentru fructe "in floare" si pana la 20-30 t/ha pentru cele mai mari.