Lucerna  Medicago sativa

La ora actuala lucerna fiind o planta cu calitati deosebite este raspandita in toate tarile cu climat temperat din ambele emisfere.

Lucerna este mult apreciata datorita unor multiple intrebuintari ca planta furajera. Avand o mare capacitate de productie si o buna perenitate. De asemenea este rezistenta la ger si seceta raspunzand insa foarte bine la irigare. Are o mare capacitate de otavire, in conditii exceptionale de cultura putand fi recoltata de 5-6 ori pe an.

Lucerna poate fi folosita ca nutret verde, fan semifan, siloz (in amestec cu gramineele), faina de fan, granule sau brichete cat si la prepararea furajelor combinate. De asemenea lucerna este un component de baza al pajistilor temporare folosite prin cosit.

In sistemul de cultura biologica, fanul de lucerna ocupa un rol esential in sistemul de furajare a bovinelor.

Lucerna este una din plantele amelioratoare ale solului prin cantitatile  mari de substanta organica bogata in azot pe care le lasa, prin imbunatatirea starii fizice a lui.VARGA si colab. (1998) arata ca importanta lucernei se datoreste in principal faptului ca, in conditii favorabile produce 100 t/ha masa verde sau peste 20 t/ha fan; are o valoare nutritiva foarte ridicata, fiind bogata in proteine, energie neta, vitamine etc.; poate fi cultivata in zone geografice diferite, reactioneaza favorabil la irigare si are importanta deosebita in rotatia culturilor.

Lucerna este o planta perena, traieste pana la 10 ani, iar in conditii speciale mai mult chiar, pana la 30 de ani. Folosirea ei economica este de 4-5 ani.

Samanta lucernei este mica avand lungimea de 2,2-2,8 mm, latimea de 1,0-1,7 mm iar grosimea de 0,5-1,2 mm, MMB este de 2 g, greutatea hectolitrica 76 kg, 1 kg continand 500.000 seminte.

Samanta contine 35,1-42,6 % proteine, 10,2-12,4 % celuloza, 3,5-4,4 % cenusa. Germinarea incepe la +1 ^oC. Samanta proaspata are o germinare slaba. Din semintele lucernei 4-46 % sunt seminte tari, care din cauza tegumentului lor ingrosat, incoltesc dupa mult timp. Pentru a se indeparta acest tegument semintele se tin in 10-15 minute in HCl concentrat dupa care se spala bine.

Radacina este tipic pivotanta

Pe radacini sunt nodozitati ca urmare a simbiozei cu Rhizobium meliloti. Bacteriile care se gasesc in sol, patrund in radacini prin intermediul perisorilor radiculari. In punctele de infectie se produce inmultirea celulelor si in consecinta ingrosarea nodozitatilor. Nodozitatile se formeaza la inceput pe radacina pivotanta si apoi pe celelalte radacini.

Dupa incoltirea semintelor apare tulpina primara care creste in lungime si apoi se ramifica. Locul primei ramificari se ingroase si formeaza coletul. Lastarul principal se dezvolta din colet, el se ramifica prin mugurii aflati la axila frunzelor formand lastari secundari. Frunzele sunt trifoliate, obovate sau lanceolate, cuneate. Foliola din mijloc este mai lung petiolata decat celelalte. Frunzele reprezinta 55-60 % din greutatea totala a masei verzi la imbobocit si numai 42-44 % la sfarsitul infloritului.

Floarea. Lastarii trec in faza generativa dupa formarea a 5-15 lastari (numar depinzand de soi si factorii de clima).

Primordiile inflorescentei apar sub forma unor creste duble pe varful de crestere, urmat de Floarea este tipica pentru leguminoase, corola fiind alcatuita din stindard, doua aripioare, o luntrita (unirea a doua petale). Staminele sunt 9+1. Ovarul contine 15 ovule terminate printr-un stil incovoiat in afara cu un stigmat bilobat.

Fecundarea este entomofila.

Taxonomia. Lucerna face parte din genul Medicago care cuprinde trei subgenuri si 62 specii, in tara noastra sunt cunoscute 11 dintre care cinci perene si sase anuale. Din punct de vedere cariologic numarul de baza de cromozomi al speciilor din genul Medicago este 8.

Principalele specii cultivate sunt:

-Medicago sativa - lucerna albastra sau comuna, cea mai raspandita in cultura. Este un autotetraploid (2n = 32) si este perena;

-Medicago falcata - culbeceasa sau lucerna galbena a fost introdusa in cultura in sec. XIX-lea. Este raspandita in flora spontana. Este o planta perena fiind recomandata pentru terenurile erodate. Numarul de cromozomi este 2n = 32, dar in flora spontana se intalnesc si forme cu 2n = 16. Este deci un autotetraploid;

-Medicago media - (sin. M. varia, M. hybrida) este un hibrid intre lucerna albastra si galbena. Este foarte rezistenta la ger si mai productiva decat lucerna galbena. Este perena. Numarul de cromozomi este la majoritatea formelor 32 (deci amfiploid) dar exista si cazuri cand 2 n = 16 (deci aloploid). Existenta acestor forme demonstreaza apropierea genetica a celor doua specii (lucerna comuna si lucerna galbena), sinapsa realizandu-se intre cromozomii perechi ai genotipurilor diferite.

In general formele diploide au o perenitate mai scazuta comparativ cu cele tetraploide, care sunt perene si au un areal de raspandire mult mai vast.

Lucerna ca forma tetraploida are o homeostazie genetica ridicata fapt ce-o face sa fie cultivata pe tot globul.

Lucerna are o foarte buna toleranta la seceta

Temperatura influenteaza mult ritmul de crestere al plantelor.

Rezistenta la ger a lucernei este buna. In flora spontana exista forme care suporta si - 48 ^oC.

Rezistenta la ger se realizeaza prin calire in perioada de toamna (septembrie, octombrie, noiembrie) fapt reliefat prin aceea ca in aceasta perioada rezistenta la temperaturi scazute este in continua crestere, pe masura acumularii glucidelor in colet. Cu cat coletul este mai bine plasat in sol si mugurii mai feriti cu atat sporeste rezistenta.

Lucerna prefera soluri cu textura mijlocie spre usoara care ingaduie radacinilor sa patrunda in adancime si care permit o aerare mai buna, avand un efect pozitiv asupra nodozitatilor. Lucerna creste si pe soluri mai grele, in special pe cele bogate in substante nutritive.

In general lucerna nu este prea exigenta fata de planta premergatoare. Se comporta bine mai ales dupa plantele care fac posibila o lucrare timpurie si de buna calitate a solului si permit combaterea in conditii bune a buruienilor. Bune premergatoare sunt cerealele, sau alte culturi furajere, ce parasesc terenul devreme.

Lucerna este o excelenta planta premergatoare. Aceasta deoarece lasa terenul curat de buruieni si il imbogateste in azot si calciu. Ea extrage substante nutritive din straturile profunde ale solului, care vor fi folosite de plantele urmatoare, aeriseste bine solul, imbunatateste structura solului si ofera conditii excelente radacinilor plantelor de a patrunde mai usor in straturile profunde ale solului pe urmele lasate de radacinile moarte. Datorita acelorasi cauze plantele ce urmeaza dupa lucerna sufera mai putin de seceta.

Desi este o foarte buna premergatoare si pentru plantele ce se seamana in randuri dese, dupa lucerna este bine sa urmeze prasitoare deoarece astfel se pot distruge lastarii de lucerna ce apar. Daca nu urmeaza o prasitoare inainte de destelenire trebuie efectuata o decoletare energica.

Daca dupa lucerna in asolament sunt prevazute cerealele de toamna, atunci destelenirea trebuie efectuata dupa prima coasa. Nu se recomanda cultura graului dupa lucerna deoarece parazitul Fusarium culmorum devine foarte agresiv, cauzand pagube apreciabile. Pentru celelalte cereale trebuie administrate corespunzator ingrasamintele pentru a evita caderea.

In zonele unde sfecla este atacata de Helicobazidium purpureum, sau sfecla si cartofii de Actinomyces scabies acestea nu se vor cultiva cel putin 3 ani dupa destelenire, pentru ca lucerna este o buna gazda pentru acesti paraziti.Lucerna este foarte pretentioasa la lucrarile solului. Aceasta in primul rand datorita faptului ca trebuie incorporata o samanta mica, la adancime mica, unde trebuie mentinute tot timpul conditii optime de germinare.

Samanta de lucerna trebuie sa aiba o culoare galbena si sa fie putin lucioasa. Daca samanta are o culoare putin verzuie inseamna ca recoltatul s-a facut inainte de maturitate, iar daca este brun roscata ea este veche. Samanta trebuie sa respecte toate perceptele prevazute de STAS si obligatoriu trebuie sa provina de la statii de decuscutare. Samanta de lucerna trebuie sa aiba germinarea de minim 70 %, puritate 95 %, alte specii nu e admis sa fie in proportie mai mare de 2 %, buruienile sa nu fie in proportie mai mare de 0,5 % si sa fie libera de cuscuta

Samanta de lucerna germineaza la 1 ^oC optimul fiind la 20-30 ^oC. Pentru rasarire necesita 150-220 ^oC si o cantitate de apa echivalenta cu 56 % din greutatea ei.

Lucerna este o planta de primavara de aceea trebuie semanata primavara, dar poate fi semanata in anumite conditii si la mijlocul si la sfarsitul verii. Epoca optima pentru semanat lucerna este primavara devreme, imediat ce se poate iesi in camp. In conditiile tarii noastre exigentele pentru germinarea si dezvoltarea lucernei sunt satisfacute, in cazul semanatului primavara, cand temperatura solului la nivel de incorporare a semintei este de 4-5 ^oC.

Lucerna are o foarte buna rezistenta la inghet cand are 2-3 frunze trilobate, dar in aceasta fenofaza rezistenta la descaltare este mica.

Semanatul la inceputul verii in conditiile tarii noastre, chiar in cazul unei bune aprovizionari cu apa, are dezavantajul ca temperaturile excesive, de la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august, duc la pieirea masiva de plante.

Asupra densitatii de semanat la lucerna exista date inca din secolul trecut. Majoritatea cercetatorilor considera ca pentru o planta suprafata optima este de 13,6-27,0 cm². Aceasta e realizeaza cu o norma de semanat de 15-31 kg/ha. Este important de retinut ca norma de samanta este conditionata de patul germinativ, de umiditatea din sol, de posibilitatile de imburuienare a culturii.

Densitatea optima este cand pe 1 m² se asigura 950-1100 seminte germinabile ceea ce corespunde cu 20-22 kg/ha. Norma se poate reduce, in conditiile unei umiditati optime si a unui pat germinativ excelent pregatit, la 300-400 seminte germinabile/m² (6-8 kg/ha); in cazul in care se folosesc erbicide pentru combaterea buruienilor norma de semanat de asemenea se poate reduce cu 10-20 %, acelasi lucru se poate face si in conditii de irigare.

Lucerna este o planta cu samanta mica, ca atare adancimea de semanat este mica (Se poate deci concluziona ca pe cernoziomurile bine lucrate semanatul lucernei se face la 1,5-2,5 cm.

Lucerna se seamana in ogor propriu, deci fara plante protectoare. Acest sistem de semanat asigura in toti anii sporuri de productie de peste 50 %. Scaderile de productie, in cazul semanatului in cultura ascunsa, se datoresc dezvoltarii firave a lucernei sub planta protectoare si venirii in contact brusc cu razele fierbinti ale soarelui in perioada de vara, ceea ce duce la disparitia multor plante.

Semanatul se executa cu semanatorile prevazute cu cosuri pentru seminte mici. La semanat trebuie respectata cu strictete adancimea.

O prima lucrare care se executa dupa semanat este tavalugirea care se face cu scopul de a asigura o rasarire uniforma si rapida. Lucrarea este obligatorie in zonele secetoase. Impiedicarea formarii crustei in urma tavalugirii se poate realiza prin trecerea cu o grapa de maracini sau cu o grapa cu coltii in sus. Pe solurile grele, daca nu s-a putut evita formarea crustei, se trece cu un tavalug inelar sau cu un tavalug de lemn pe care a fost infasurata sarma ghimpata.

O operatie deosebit de importanta, pentru a avea o cultura corespunzatoare de lucerna, este combaterea buruienilor. Acest lucru are o deosebita importanta mai ales in anul I cand ritmul lent de crestere a buruienii face ca ea sa fie foarte sensibila la imburuienate.

Combaterea buruienilor se face prin metode preventive, metode agrotehnice si metode chimice.

Metodele preventive constau in semanatul lucernei in tarlale neimburuienate.

Metodele agrotehnice au o mica aplicabilitate. Fara discutie buruiana cea mai daunatoare lucernei este cuscuta (Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii). O prima metoda de combatere este de a se semana numai seminte decuscutate. Daca exista cuscuta in lan aceasta se combate prin tratarea vetrelor cu solutii de Reglone sau Gramoxone in concentratii de 1 %, 1 l/m² de vatra.

IBoli si daunatori

Principalele boli ale lucernei sunt:

-viroze: mozaicul lucernei (Marmor medicaginis) - virusul se transmite prin afide si cicade. Plantele atacate raman mici, lastarire exagerata, frunze incretite;

-bacterioze: ofilirea bacteriana a lucernei (Corinobacterium insidiosum). Plantele atacate manifesta nanism, sufera de o ingalbenire apoi ofilire;

-micoze: -inegrirea tulpinilor (Pseudomonas medicaginis) - pe frunze si apoi de tulpini apar pete decolorate care devin caramizii , apoi se inegresc, tulpina se frange;

                -caderea plantulelor (Phytium sp.) - plantele se indoaie de la baza, cad pe sol si pier;

                -cancerul radacinii (Urophlyctes alfalfae) - apar in lan plante ingalbenite, pe colet apar tumori galbene;

                -mana lucernei (Peronospora aestivalis) - pe frunze se formeaza pete galbene pe fata superioara, iar pe fata inferioara un praf fin alb-cenusiu;

                -fainarea lucernei (Erysiphe pisi fsp.medicaginis) - pe frunze se dezvolta o pasla alba care se brunifica;

                -patarea bruna a frunzelor de lucerna (Pseudopeziza medicaginis) - pe frunze apar pete circulare galbene, in interior fiind de culoare cafenie;

                -patarea galbena a frunzelor de lucerna (Phyllosticta medicaginis) - pe frunze apar pete auriu-galbui;

                -rugina lucernei (Uromyces striatus) - pe frunze apar pustule castanii apoi brune;

                -vestejirea fuzariana a plantelor (Fusarium oxysporus) - frunzele se ingalbenesc iar cele de la baza se inrosesc.

Exista si alte cateva boli, dar cu frecventa atacului mai scazuta cum ar fi: ascochitoza lucernei (Ascochyta imperfecta), verticilioza (Verticilium albo-atrum), caderea frunzelor (Stenphylium botryosum), cercosporioza (Cercospora medicaginis), inegrirea tulpinilor (Phoma melaena), rizoctonioza (Rhizoctonia violacea).

Combaterea. Combaterea acestor boli nu se poate realiza decat printr-un sistem bazat pe un complex de masuri.

-                masuri profilactice - in amplasarea culturilor este necesar sa se evite vecinatatea imediata a unor leguminoase perene mai ales in anul III, care sunt focare de diseminare a diferitelor boli. Samanta folosita trebuie sa fie neafectata de agenti. De aceea pe langa puritate, germinatie, semintei de lucerna trebuie sa i se faca si analize fitosanitare pentru a elimina loturile contaminate cu Ascochyta imperfecta, Pseudopeziza medicaginis sau alte boli. De asemenea se vor respinge de la producerea de samanta loturile in care au fost depistate plante virozate. Pentru a se anihila agentii patogeni de natura micotica e bine ca samanta sa fie tratata cu un fungicid de spectru larg ca Criptodin in doze de 150 g/q de samanta (sau TMTD 250 g/q samanta);

masuri de protectie in perioada de vegetatie - in cazul unor boli este posibil ca atacul sa fie inlaturat sau diminuat prin cositul preventiv. Masura trebuie folosita doar in cazuri exceptionale intrucat cositul preventiv afecteaza starea culturii. Cu aceasta metoda se combate Ascochyta imperfecta, Phyllosticta medicaginis

;

distrugerea gazdelor intermediare - in cazul in care exista gazde intermediare cum este Euphorbia cyparisias pentru rugini, distrugerea acestor gazde face parte integrata din sistemul de combatere cum de asemenea si combaterea vectorilor bolii este necesara in lupta impotriva bolilor;

tratamente chimice - desi exista rezultate in combaterea chimica, metoda nu poate duce la eradicarea totala a bolilor si de asemenea are aplicabilitate limitata stiut fiind faptul ca lucerna este folosita in hrana animalelor;

Daunatorii radacinilor si frunzelor:

-nematozi (Ditylechus dipsaci) - cand sursa de infectie este solul atacul apare sub forma de vetre in care plantele se dezvolta anormal. Cand sursa de infectie este samanta, la scurt timp dupa rasarire apar vetre de cativa centimetri in care plantele sunt debilitate;

-gargarita radacinilor de lucerna (Brachyrrinchus ligustici) - apar vetre in interiorul carora plantele se ofilesc. Ele se smulg usor. In sol, pe si langa radacini sunt prezente larve apode, albe. Adultii rod frunzele;

-gargarita dungata a lucernei (Sitona humeralis) - frunzele sunt roase de la exterior spre interior.

Daunatori ai aparatului foliar si extremitatilor lastarilor:

-paduchele negru al lucernei (Aphis medicaginis) - varful lastarilor este colonizat de afide negre, conferind acestora un aspect negru lucios.

Daunatori specifici frunzelor:

-gandacul rosu al lucernei (Phytodecta formicata) - frunzele prezinta rosaturi si chiar forfecari mergand pana la desfrunzirea completa, caz in care sunt atacate varfurile lastarilor si florilor;

-buburuza lucernei (Subcoccinela 24-punctata) - este roasa epiderma inferioara si parenchimul, epiderma superioara ramanand intacta;

-gargarita frunzelor de lucerna (Hypera variabilis) - frunzele prezinta rosaturi marginale urmate de distrugerea partiala sau totala a limbului. In faza urmatoare extremitatile lastarilor sunt incluse intr-un paienjenis care adaposteste larvele de culoare verde. Daunatorii adulti sunt activi din a doua parte a lunii aprilie;

-molia lucernei (Nomophyla noctuella) - este roasa o epiderma si apoi se progreseaza spre interior fara a atinge nervurile.

Daunatorii lastarilor, petiolilor si a pedunculilor florali:

-plosnita lucernei (Adelphocoris lineatus) - plosnita introduce o enzima toxica, in special in lastarii tineri, prin intepare, avand ca efect degradarea tesuturilor si ofilirea.

Daunatori ai organelor florale si semintelor:

-musculita galicola a florilor de lucerna (Contarinia medicaginis) - apar boboci florali mai mari cu hipertrofierea petalelor formand gale in care se gasesc larve apode;

-gargarita semintelor de lucerna (Tychius flavus) - roade epiderma si parenchimul frunzelor tinere, perforeaza mugurii si florile consumandu-le organele interne;

-viespea semintelor de lucerna (Eurytoma roddi) - semintele sunt golite de continut in interior dezvoltandu-se o larva.

Combaterea daunatorilor

-                masuri profilactice - sunt legate de infiintarea unei noi culturi. Noua cultura nu trebuie amplasata langa o lucerniera veche deoarece aceasta constituie surse de infectare cu: Aphis medicaginis (paduchele negru), Adelphocoris lineatus (plosnita), Phytodecta formicata (gandacul rosu).

-                O alta masura este trierea semintelor prin care se combate Eurytoma roddi (viespea semintelor).

-                Se recomanda, de asemenea, cultivarea de soiuri rezistente. Pe plan mondial s-au creat, prin folosirea genelor de rezistenta, soiuri rezistente la paduchele patat al lucernei (Terioaphis maculatum), la gargarita frunzelor (Hypera variabilis).

-                tratamente - exista doua categorii de tratamente. Primele se aplica la desprimavarare imediat ce vegetatia porneste, iar secundele in prima perioada de vegetatie.

Recoltarea lucernei

La lucerna epoca de recoltare este un factor tehnologic hotarator, influentand in modul cel mai pregnant nivelul si calitatea recoltelor, pe de o parte, iar pe de alta parte, perenitatea culturii. Ca atare o productie mare, constanta si indelungata se poate obtine doar respectandu-se cerintele biologice ale plantei.

Lucerna se caracterizeaza prin modificari ale ritmului de crestere. Ritmul este lent la inceput apoi devine rapid, iar in faze mai avansate de vegetatie cresterea este din nou lenta.

Longevitatea unei lucerniere depinde de:

-                      epoca de recoltat a coasei I-a si a urmatoarelor;

-                      numarul de coase.

Daca recoltarea se face de timpuriu si des, scade numarul de lastari favorizandu-se imburuienarea. Daca numarul de coase este mic, lucerniera se mentine 7-8 ani. Cand se fac 2-3 coase la interval optim, se mentine 5-6 ani. In cultura irigata cu 4-5 coase/an longevitatea economica a lucernei este de 3 ani.

In concluzie, frecventa si momentul cosirii au o influenta insemnata asupra productiei de lucerna in primul an, asupra productiei in anii urmatori si asupra longevitatii culturii.

Cosirea in stadiul timpuriu, la imbobocire, reduce viteza de regenerare. Daca astfel de cosiri se repeta se reduce productivitatea.

Un alt element important este inaltimea de cosire. Cosirea la inaltime mai mare de 8 cm este si neeconomica si daunatoare, stanjenind cresterea mugurilor bazali. Cosirea prea la suprafata solului, in sistem ras, debiliteaza plantele. Inaltimea optima este de 4-5 cm. Important este ca elementele active ale utilajelor de recoltat sa functioneze la parametri optimi pentru ca plantele sa fie taiate, nu sfartecate, zdrelite sau rupte.

Lucerna recoltata poate fi administrata la iesle sau pastrata sub forma de fan, faina de fan, siloz, semisiloz, semifan.

Cand se administreaza la iesle cosirea trebuie astfel organizata incat sa existe lucerna proaspata in fiecare zi, lucerna este indicata sa se administreze palita la iesle pentru a nu produce meteorizatii.

Daca lucerna recoltata se deshidrateaza, in instalatii speciale, la temperaturi ridicate, deshidratarea facandu-se pana la 8 % apa se obtine faina de lucerna. Faina de lucerna are o valoare nutritiva identica cu a furajelor concentrate.

Productii. O lucerniera poate fi economic folosita 4 ani. Cele mai mari productii se obtin in anii 2 si 3. Pe coase cea mai mare productie se obtine la coasa I-a, celelalte reprezentand 50-70 % din productia primei coase (mai mult in conditii de irigare, mai putin in conditii de seceta).

In general pe o lucerniera se obtin 40-60 t/ha masa verde iar in conditii de irigare 80-100 t/ha masa verde. In conditii de exceptie de pe o lucerniera se pot obtine peste 20.000 UN/ha.