LINTEA (Lens culinaris Med.)

Engleza - lentil;

Franceza - lentille;

Germana - Linse;

Rusa - cecevita;

Italiana - lenticchia;

Spaniola - lenteja.

Lintea este folosita sub forma de boabe, grisuri sau faina, substantele proteice din linte fiind asimilabile in proportie de 78-80 %. In amestec de 10 - 20 % se poate utiliza la fabricarea painii.

Lintea se utilizeaza si in hrana animalelor, mai ales soiurile cu bobul marunt, fie sub forma de uruiala, fie sub forma de boabe in hrana pasarilor.

Paiele si pleava sunt nutritive, avand cca  9-12 %  proteine si cca 35% glucide, in momentul recoltarii fiind inca in vegetatie.

Din genul Lens se cunosc 5 specii si anume: Lens nigricans (M.B.) Godr. L. Kotschyana (Boisa ) Alef. L. lenticula (Screb) Alef. L. orientalis (Boiss) Schalh si L. esculenta Moench.

Cultivata se gaseste numai Lens esculenta, care cuprinde 6 ecotipuri. Importanta deosebita prezinta ecotipul european, din care face parte L. esculenta macrosperma Bar.Lintea are o radacina pivotanta, bine ramificata, patrunzand in sol pana la adancimea de 50 - 70 cm. Tulpina este slab muchetata si ajunge la inaltimea de 40-75 cm. Frunzele sunt penate, cu 3-7 perechi de foliole ovale, cu margini intregi si terminate cu o prelungire setiforma sau cu un carcel. Stipelele sunt mici, lanceolate. Planta intreaga este slab paroasa.

Florile sunt de obicei albe, rar albastre, cu stindardul prevazut cu nervuri albastre. Perioada de inflorire tine lung timp, aproape 2/3 din intreaga perioada de vegetatie. Daca timpul este innourat, deschiderea florilor se face in 2-3 zile, in caz contrar deschiderea si fecundarea se face foarte repede.

Lintea este o planta predominant autogama. Fructul este o pastaie cu 1-3 boabe. Samanta diferit colorata, este turtita, cu diametrul de 5,5-9 mm si grosimea de 1,9-2,6 mm. MMB variaza intre 25-79 g, iar MH intre 75-85 kg.

Lintea germineaza la temperatura minima de 4-5 ^oC, iar plantulele rezista la -6^oC. Abia temperatura de -8^oC distruge semanatura de linte. In timpul vegetatiei este mai putin sensibila la scaderea temperaturii, comparativ cu alte plante ca, secara, floarea-soarelui.

Lintea este o planta putin pretentioasa fata de umiditate, mai ales soiurile cu bobul marunt. Rezista bine la seceta, daca pana la inflorire au fost suficiente precipitatii.Lintea nu este prea pretentioasa fata de sol. Lintea, cu exceptia plantelor din familia leguminoaselor, merge bine dupa orice planta de cultura, care lasa terenul curat de buruieni, pentru motivul ca pana la inflorire, are o crestere inceata si este usor imburuienata. Cele mai bune premergatoare sunt prasitoarele si cerealele de tomna.

Lintea isi pastreaza timp indelungat facultatea germinativa. Alegerea boabelor mari, in vederea insamantarii, pe langa ca mareste simtitor recoltele, contribuie la fixarea acestei insusiri. Se folosesc site cu ochiurile de 2/15 mm.

Semanatul timpuriu da cele mai bune rezultate. Daca se intarzie semanatul cu 10 zile peste epoca de insamantare a ovazului, recolta scade cu 490 kg/ha. Dupa datele experimentale din tara (ZAMFIRESCU si colab., 1965) cele mai bune rezultate se obtin la cultura lintei cu bobul mare cand se asigura desimea de 180-280 boabe germinabile / m², ceea ce ar reveni la 100-120 kg samanta / ha. La lintea cu bobul marunt desimea creste 250-300 boabe /m² si cantitatea de samanta se reduce la 70-100 kg / ha, fiind mai marunta.

Distanta de semanat. Semanatul se executa obisnuit la 12, 5 cm. Adancimea de semanat este de 3-4 cm. In terenurile usoare si la insamantarile mai tarzii se poate semana si la 4-6 cm adancime. Tavalugirea semanaturii uniformizeaza rasaritul plantelor, usureaza lupta contra buruienilor, mecanizarea recoltarii, permitand micsorarea inaltimii de taiere. Momentul recoltarii se apreciaza dupa aspectul general al plantei si anume: frunzele de la baza plantei s-a ingalbenit, fara a se scutura, pastaile capata o nuanta galbuie, iar cele mai inferioare au o nuanta mai inchisa si boabele tari. In partea superioara planta poate sa aiba inca pastai verzi, uneori chiar sa infloreasca. Nu este bine a se recolta prea timpuriu, deoarece se micsoreaza recolta si calitativ este mai inferioara, dar nici intarzierea nu este de dorit, pentru motivul ca boabele capata o nuanta prea inchisa  si exista pericolul de scuturare, desi nu in asa masura mare ca la mazare. Recoltarea se face pe timp uscat, ploile depreciaza culoarea boabelor. Se recolteaza cu ajutorul cositoarelor, pologitoarelor si cu ajutorul combinelor.