LUPINUL(Lupinus spp)

Engleza - white lupin;

Franceza - lupin;

Rusa - liupin;

Germana - Lupine;

Italiana - lupino;

Spaniola - altramuz.

Lupinul se intrebuinteaza ca nutret, sub forma de boabe sau masa verde si ca ingrasamant. Introducerea lupinului in asolament are deosebita importanta pentru solurile nisipoase.

In industrie boabele sunt utilizate pentru continutul ridicat in substante proteice. Utilizarea lupinului in  hrana animalelor ca nutret concentrat se poate face numai dupa indepartarea alcaloizilor.                 

Boabele de lupin sunt bogate in substante proteice si mai putin bogate in glucide. Lupinul cuprinde peste 400 specii, dintre care 15 sunt cultivate.

Principalele specii de lupin sunt urmatoarele: L.augustifolius, L.lutens, L.albus L.polyphyllus Lindlei. Lupinul este o planta anuala sau perena. Radacina este pivotanta, patrunzand obisnuit pana la 120-150 cm si uneori la peste 2 m. Pe ea se gasesc numeroase conglomerate de nodozitati, in special pe radacina principala. Tulpina are inaltimea de 50-180 cm ramificata, gradul ramificarii depinzand de specie. Frunzele sunt palmate, cu 5-12 foliole.

Intreaga planta este mai mult sau mai putin paroasa. Florile, diferit colorate, sunt grupate in raceme. Fructul este o pastaie, cu 4-8 boabe. Marimea boabelor variaza mult de la specie la specie, MMB este de 20 - 250 g, iar MH variaza intre 72-80 kg. Fata de conditiile termice pretentiile lupinului variaza mult cu specia. Lupinul peren este rezistent la frig si se intinde cel mai spre nord.

Lupinul este mijlociu de rezistent la seceta. Cea mai critica perioada de exemplu, pentru lupinul galben, este cea a formarii butonilor florali si a infloritului. Lipsa umiditatii in aceasta perioada are ca urmare caderea florilor si duce la scaderea productiei. Recoltarea lupinului, lasand miristea inalta, prezinta deosebit interes, deoarece acesta serveste drept ingrasamant.

Pentru o buna samanta se cere ca facultatea germinativa sa fie de 90 % si puritatea 97 %. Samanta va fi bine selectata, retinand categoria cu MMB ridicata. Sporul de productie, in cazul acesta se ridica la cca 250 kg/ha (PROSKURA, 1968).

Inainte de semanat, pentru a grabi incoltirea, unii autori recomanda zgaraierea tegumentului cu ajutorul nisipului, mai ales pentru semintele care au fost conditionate in uscatorii.

Pentru culturile in miriste, ca ingrasamant verde, insamantarea se face imediat dupa recoltarea plantei premergatoare. Distanta de semanat este de 12,5 - 25 cm intre randuri. Cantitatea de samanta variaza cu specia si scopul culturii. Pentru lupinul galben se recomanda desimea de 100-120 seminte germinabile/m², pentru lupinul albastru 70-90 seminte germinabile /m², iar pentru lupinul alb 60-70 seminte germinabile /m².

La desimea mentionata, in raport cu greutatea a 1.000 boabe, corespunde pentru lupinul galben cantitatea de 135-160 kg samanta la ha, la lupinul albastru 140-155 kg, iar lupinul alb pana la 240-280 kg/ha. In cazul ca se executa culturi pentru ingrasamant verde, desimea culturii si in consecinta cantitatea de samanta, aproape se dubleaza. Adancimea de semanat este de 2-3 cm in solurile grele si 3-5 cm in cele usoare.

Grapatul se poate executa inainte de rasarirea plantelor sau cand acestea au 3-4 frunze, caci imediat dupa rasarire cultura este usor daunata. Data recoltarii se stabileste cand cca 30-40 % din pastai au ingalbenit, iar la lupinul colorat cand a aparut pe boabe desenul caracteristic.