OVAZUL (Avena sativa L.)
Engleza - oat;
Franceza -avoine;
Germana - hafer;
Rusa - avios;
Spaniola - avena;
Italiana - avena.

Ovazul este o planta a carei cultura nu a fost cunoscuta in antichitate. Primele date asupra ovazului le avem abia in sec. al VI-lea i.e.n.

Intrebuintarea ovazului este aproape exclusiva in hrana animalelor, fie sub forma de boabe, fie in amestec cu mazarichea, sub forma de borceag de primavara. In hrana oamenilor se utilizeaza sub forma de fulgi de ovaz, care sunt usor asimilabili, precum si sub forma de gris sau faina.

Compozitia chimica a ovazului se caracterizeaza printr-un continut ridicat de substante proteice si grasimi           

Ovazul apartine familiei Gramineae, subfam. Pooideae, tribul Avena.  

Ovazul are germinatia bipolara, asemanator cu boabele de orz. Numarul de radacini embrionare este de 3.

Sistemul radicular este profund puternic dezvoltat, cu o ridicata capacitate de utilizare a substantelor nutritive din combinatii mai greu solubile.

Tulpina este un pai, format din 5-8 internoduri, goale in interior, cu inaltimea de 50 - 200 cm.

Frunzele sunt dispus altern, nu au urechiuse, ligula este mare, conica si dintata pe margini.

Inflorescenta este un panicul format dintr-un ax principal pe care sunt asezate 3 - 9 etaje de ramificatii secundare.

Spiculetele sunt formate din 2 - 3 flori invelite in glume mari multinervate.

Ovazul este o planta autogama.

Lungimea cariopselor variaza intre 8 - 18 mm. Masa a 1000 boabe este cuprinsa intre 20 - 42 g, iar masa hectolitrica intre 36 - 60 kg.

Ovazul are o raspandire nordica mai redusa ca celelalte cereale, desi nu este pretentios fata de temperatura, constanta termica fiind de 1600 - 2000ºC.

Ovazul germineaza la temperatura minima de 3 - 4°C. Temperaturile ridicate sunt defavorabile, in timpul infloririi cea mai potrivita temperatura este de 16 - 18.

Ingheturile tarzii de primavara pot periclita cultura ovazului, formele de primavara rezistand in mod normal pana la minus 4°C; formele de toamna rezista la nivelul nodului de infratire pana la minus 12ºC si chiar mai mult.

Fata de umiditate cultura ovazului este pretentioasa, fiindu-i necesar 235 - 1680 g pentru un g de substanta uscata

Fata de sol, cultura ovazului nu-i pretentioasa, mergand pe solurile nisipoase si pe cele cu un pH mai scazut (5,1 - 6,4), totusi aciditatea prea puternica micsoreaza recoltele, necesitand in consecinta aplicarea amendamentelor, cand se pot obtine diferente de recolte de pana la 1000 kg/ha.

Foarte bune premergatoare sunt leguminoasele cultivate pentru boabe, urmate de plantele furajere care elibereaza terenul devreme.

Ovazul nu se cultiva in monocultura. Fiind o planta rapace, dupa ovaz sunt recomandate culturi amelioratoare de primavara.

Lucrarea solului este asemanatoare ca si pentru celelalte cereale.

In functie de planta premergatoare se executa araturi la 18-20 cm, vara sau toamna, care se vor lucra cu grapa cu discuri pana la intrarea in iarna; fapt care permite semanatul primavara timpuriu. Patul germinativ se pregateste prin lucrari superficiale, cu combinatorul sau grape cu colti, astfel incat sa se realizeze o buna nivelare si maruntire, cu specificarea ca pentru ovazul de toamna este necesar ca terenul sa fie asezat.

Marimea boabelor de ovaz variaza mult in raport cu pozitia lor in cadrul spiculetului, inregistrandu-se diferente de 5,5-10,8 g in cea ce priveste MMB si de 6,9 - 12,3% la continutul de palei de aceea samanta trebuie bine sortata. Puritatea semintei trebuie  sa fie de 97-99%, iar germinatia de 85-95%.

Data semanatului. Ovazul de primavara se seamana in urgenta intaia, imediat dupa orzul si graul de primavara. Intarzierea semanatului, pe langa reducerea recoltei cu 8-30%, mareste intensitatea atacului de rugina, atacul mustei suedeze si da posibilitate de a fi atacat de paduchii cerealelor.Ovazul de toamna se va insamanta in prima decada a lunii octombrie, intarzierea peste aceasta data mareste procentul de pierderi in timpul iernii, care, in cazul insamantarilor la inceputul lunii noiembrie, se pot ridica de la 3-10%, cat este normal, la peste 59%, iar recolta sa se micsoreze cu 16,7-32,2%.

Cantitatea de samanta se calculeaza astfel ca sa se realizeze o desime de 400-450 boabe germinabile/m², atat pentru ovazul de primavara, cit si pentru cel de toamna revenind 130 - 140 kg samanta/ha.

Adancimea de semanat la ovazul de primavara, in conditii normale de umiditate, va fi de 3-4 cm.

Prima lucrare, atat la ovazul de primavara, dar mai ales la cel de toamna este tavalugirea cu tavalugul inelar. La ovazul de primavara se impune uneori spargerea crustei. Combaterea buruienilor se face cu aceleasi erbicide ca si la grau. Pentru combaterea ovazului salbatic (odosul) se foloseste o rotatie rationala, combinata cu folosirea erbicidelor la culturile premergatoare.

Combaterea bolilor foliare la ovaz este recomandata doar in anii in care conditiile climatice favorizeaza ciupercile.